„— Trebuie să știi, K., că aici te afli la o ȘN. Aici nu se învață cititul, nici scrisul și nici socotitul, aici se învață meșteșugul meșteșugurilor. Cartea pe care o vezi pe masă în fața mea, legată cu lanțul, este KSI. Aici sunt scrise toate vrăjile de pe pământ. Dar numai eu am voie s-o citesc, fiindcă eu sunt meșterul. Și ține bine minte, nici unuia dintre voi nu-i e îngăduit să o deschidă. Să nu cumva să încerci să mă păcălești, că ar fi vai de tine. M-ai înțeles, K.?— Am înțeles, cârâi băiatul, mirându-se că putea vorbi. Glasul îi era răgușit, totuși vorbea clar, fără nici un fel de efort. [...] K. auzise tot felul de zvonuri despre astfel de ȘN ... Și iată-l acum ajuns el însuși ucenic la una din aceste școli, care se dădea drept moară. Și totuși, ceva-ceva părea că se răsuflase: cel puțin în vecinătate se știa că aici se petrec lucruri neobișnuite [...] K. nu avu mult timp să cugete asupra acestor lucruri, căci meșterul se așezase la masă și începuse să citească cu voce tare un capitol din KSI. Citea rar, psalmodiind și legănându-se din șolduri, înainte și înapoi [...] De trei ori citi textul și formula magică, de fiecare dată aceeași melodie, mereu legănându-se din șolduri, înainte și înapoi. După a treia lectură închise cartea, tăcu o vreme, apoi vorbi:— V-am învățat o părticică din Arta Secretă. Ia să văd ce ați reținut. Tu de colo, zi-i!” p. 41-42
Descarcă, printează, completează. Distracție faină și succes!