„Cumpărară manualele lui H. de la o librărie care se numea La Flourish & Blotts, unde rafturile erau pline până în tavan cu teancuri de cărți – unele mari cât dalele de pavaj și legate în piele, altele numai cât niște timbre și cu coperte de mătase fină, cărți pline de tot felul de simboluri ciudate și câteva cărți în care nu se vedea nimic scris. p. 69 […] În bibliotecă era întuneric beznă și te treceau toți fiorii. H. aprinse o lampă, ca să se poată orienta de-a lungul rafturilor. Lampa părea să plutească de capul ei prin aer și, chiar dacă H. îi simțea toarta în mână, imaginea tot îl băga în răcori. -- Zona cu Acces Limitat era tocmai în fundul bibliotecii. Păși atent peste frânghia care despărțea acele cărți de restul bibliotecii și ridică lampa să poată citi titlurile. -- Nu-i spuneau prea mult. Literele lor de aur, scorojite și șterse, alcătuiau cuvinte în limbi de care H. nu avea habar. Unele cărți nu aveau titluri. O pată întunecată de pe o carte dădea cumplita impresie că e sânge închegat. Lui H. i se făcu părul măciucă. Poate că doar își imagina, sau poate că nu, dar auzea o șoaptă aproape imperceptibilă venind din mijlocul cărților, ca și cum ar fi știut că în bibliotecă se află un intrus. -- Trebuia să înceapă de undeva. Puse cu grijă lampa pe dușumea și se uită în raftul de jos după o carte cu un aspect mai interesant. Privirea i se opri pe un ditamai tomul, negru cu argintiu. Se opinti să-l tragă afară, pentru că era foarte greu, și, sprijinindu-și-l pe un genunchi, îl lăsă să se deschidă la voia întâmplării. Tăcerea fu sfâșiată de un urlet ascuțit de-ți îngheța sângele-n vine - cartea țipa! H. o închise degrabă, dar urletul continua neabătut - un sunet ascuțit și neîntrerupt care-ți găurea timpanele. Făcu un pas înapoi, poticnindu-se, și răsturnă lampa, care se stinse pe dată. Cuprins de panică, auzi pași pe coridor, apropiindu-se tot mai mult. Îndesă cartea înapoi în raft și dădu bir cu fugiții.” p. 168
Descarcă, printează, completează. Distracție faină și succes!💚
