— „În 1596, la frumoasa vârstă de douăzeci și doi de ani, citi Joe, Mabel Crump a scris cea mai valoroasă carte din istoria literaturii vrăjitoarelor: O carte de descântece, poțiuni și alte chestiuni vrăjitorești, care, mai târziu, a primit un titlu mai simplu, Cartea lui Mabel. De la traducerea ei, în 1848, Cartea lui Mabel a devenit în toată lumea, un bestseller. [...]— Stai un pic! Mabel era englezoaică, nu?— Mda— Atunci de ce-a fost nevoie să fie tradusă cartea? ... Și de ce n-a fost tradusă timp de peste două sute cincizeci de ani?! A fost scrisă în vreun cod sau ceva de genul ăsta? ...— Chiar vrei să știi?— Da.— Bine ... Mabel avea un scris îngrozitor. Nimeni nu putea înțelege un cuvânt! Și-atunci, cam acum două sute de ani, un specialist în lingvistică s-a ocupat de carte și a reușit să-i dea de cap. A fost o muncă de-o viață, ține minte! [...]Joe îi zâmbi încurcat și se prefăcu extrem de interesat de un exemplar din Cartea lui Mabel, pe care-l găsise pe fundul cutiei. Era o copie foarte veche cu paginile groase și îngălbenite. Pe coperta întâi, sub numele autoarei, se putea citi: „Tradusă din ilizibil de către Fleur Fortescue”. Începu s-o răsfoiască, conștient că vrăjitoarea îl urmărea cu atenție. Când ajunse la pagina cinci sute doisprezece, se opri.— Scuzați-mă, zise el, ridicând cartea. Se pare că cineva a smuls o pagină de aici.Își trecu degetele de-a lungul părții din mijloc a cărții și simți resturile zdrențuite ale paginii rupte.— Lipsește, completă vrăjitoarea. Știu. ... De fapt, zise ea cu răceală, toată lumea știe... toată lumea cu excepția ta.”p. 96-97, 107
Descarcă, printează, completează. Distracție faină și succes!
