 |
| Aziz Nesin, Daniela Dravăț-Voiculescu. 1982 |
Da, am descoperit gaura covrigului: se plimba nestingherită în vestita coadă de câine dar nu pe maidane sau trotuare așa cum poate vă imaginați. Ei bine, am surprins-o defilând cu dezinvoltură în poezia autohtonă (și pe alocuri și în povești sau în traduceri). De parcă n-ar fi suficient că își ascunde mereu adevărata identitate în jurul covrigului, aici, în poezie, s-a tot deghizat în mai mulți autori/ilustrații dar nu i-a mers. Ne dăm seama și singuri că este, de fapt, una și aceeași. Ba mai mult, a avut curajul să coboare de pe coadă și s-o pornească la drum rostogolind covrigul.
Citatul de mai jos, despre simbolistica/importanța covrigului în cultura noastră, îl descalifică, aparent, în favoarea găurii care-l definește și îl acaparează:
”Ce definește covrigul? Nu e coca, relativ comună produselor de panificație, nu e sarea, macul sau susanul (pe acestea le putem regăsi și pe cornuri sau chifle). Este gaura. Un covrig este definit de golul din mijlocul său. Un covrig fără gaură ar fi o simplă chiflă cam tare, pe care eu unul nu aș mânca-o. Gaura, și doar ea, este ceea ce ne atrage la covrig. Nu e lipsit de semnificație că miezul ontologic al covrigului este constituit de ceva impalpabil și, nu doar necomestibil, ci și imposibil de mâncat.”
Dar dacă gaura este doar o fațetă, doar un fel unilateral de a vedea lucrurile?! De ce n-am acorda același credit și covrigului, în sine?!
Pentru că în același articol, pe care îl recomand spre integrală lectură, el, covrigul, este pe deplin repus în drepturi, prin apartenența formală (forma lui!) la două semne înrudite filosofic, și anume: 1) șarpele Uroboros și 2) semnul infinitului: cercul în general, cercul Yin-Yang în particular (zice-se că dacă despărțim jumătățile cercului Yin-Yang și le suprapunem într-un anumit mod, obţinem exact tulburătoarea imagine a unui covrig).
De fapt, abordarea prin prisma acestei înrudiri filosofice cu simbolurile eternității răstoarnă chiar relația de subordonare a covrigului la gaura lui. Covrigul își recapătă puterea. Și oricare dintre noi o putem asimila pentru că îl putem mânca. Să mănânci un covrig comportă astfel două sensuri: 1) să distrugi cercul vicios al eternei reîntoarceri, atingând Nirvana, și 2) să încorporezi metabolic nemăginirea, făcând-o parte din structura ta internă.
Inițial am vrut să numesc această postare Covrigi, colaci și alte cercuri. Dar până la urmă, am decis să-i dau covrigului ce-i al covrigului și să nu îl amestec cu chestii care nu-s de mâncare. Ca atare, această postare îi rămîne dedicată doar lui, cel care poate fi mâncat, fizic și material.
Alte cercuri vor fi tratate într-o postare viitoare, și anume Uroboros.
Poate vă simțiți înșelați în așteptări: am promis covrigi proaspeți și în locul lor, de fapt, am oferit filosofie despre relațiile lui indestructibile cu găuri și alte concepte legendare.
Revin așadar la ipostazele în care l-am imortalizat!
Observ această gaură în covrig
Și realitatea ei mă ia cu frig,
Când mă gândesc că poate mâine
Ne va-nghiți pe toți, cu tot cu câine.
 |
| Constanța Buzea, Klara Hadai. Cărticică de 5 ani |
 |
Constanța Buzea, Maria Brudașcă.
Cărticică de 5 ani
|
 |
Ana Blandiana, Doina Botez. Întâmplări din grădina mea
|
 |
Gheorghe Tomozei, Doina Micu. Carte de motanică
|
 |
| Carmen Tiderle, Vali Petridean. Cine a pus piper în mare |
 |
| idem |
 |
| Oana Lazăr, Victoria Rață. Inventatorul de cuvinte |
 |
| Grete Tartler, Dan Schobel-Roman. Întâmplări în dicționar |
 |
***, Elena Karachentseva, Simion Zamșa.
În așteptarea lui Moș Crăciun |
 |
| Nicolae Dabija, Violeta Dabija. Bondari cu motor |
 |
Constanța Buzea, Klara Hadai. Cărticică de 5 ani
|
 |
| Constanța Buzea, Maria Brudașcă. Cărticică de 5 ani |
