Când roboții-s peste totȘi dau totul mură-n gură,De s-ar face cărți-robot,Am „citi” fără lectură!
p. 23
Activitatea printabilă va urma
Imediat ce mă ocup de ea!
sau poezia, personajul, autorul, ilustratorul, cartea ... pentru copii mici, mari sau (din)lăuntrici
Când roboții-s peste totȘi dau totul mură-n gură,De s-ar face cărți-robot,Am „citi” fără lectură!
Cartea parcă e un fluturcu aripile deschise,când se-nalță-n zbor, te poartăprin povești și lumi de vise.O corabie îmi pare,pânzele-s desfășurate ...Navighezi pe mări, oceanesau spre astre-ndepărtate.Ce prieten bun e cartea!Te învață doar de bine,știe tot ce-o-ntrebi și-ți spune,nu se supără pe tine.Toate stau ascunse-n slove;adevăruri și povești.Dar să poți citi în ele,trebuie să le iubești.p. 6-7
E locuită de-un anume Cărturescu. Acesta e un bătrânel adus de șale, având renumele de-a fi citit toate volumele din lume, între pereții bibliotecii sale.„La început, aveam o casă ca tot omul, îmi spuse el cu-o răutate-n glas. Doar că pierdeam prea multă vreme ca să mă duc de-acasă după tomul (sau vreun atlas) de care-aveam nevoie, la bibliotecă sau la librărie. Ia să-ntoarcem foaia, mi-am zis eu, într-o bună zi, și să-mi duc viața, de-acum încolo, -nconjurat mereu de cărți și hărți. Eram de-ajuns de tânăr să nu pot avea, încă, un acoperiș la casă. Era nasol de tot. Scoarțele cărților se scorojeau, se albeau pagini, dispăreau litere, cuvinte-ntregi, imagini. Apoi, cu anii, vraful de volume spori și, cu acestea, și volumul cabanei (sau cabanii) mele: ea numără acum mai multe caturi și șaptezeci și șapte de-ncăperi. Odaia-mi cea mai dragă-i aia ce are darul să m-aștearnă pe citit poezii, în zilele de iarnă; la lumina lămpii, -n zori, catrene; în zilele de luni, m-așteaptă octosilabele, pe când alexandrinii-i citesc de hramul Sfântului-Așteaptă.”Cărturescu are farmec mult.Odată, ca să-l tachinez puțin, l-am provocat s-o caute-n noianul de terfeloage pe-aia la care țin mai mult. Mi-am zis că trebuie să fie ca atunci când cauți acul într-un car cu fân, vreo stea pe cerul mare, sau o butelcă-n mare.El, însă,-i dădu de urmă: o cunoștea, ca unul ce-o citise cu șașize'ș'trei de ani în urmă.Numai că, dând s-o scoată dlintre cărți, primele începură să cadă în cascadă: vol. 1, vol. 2, vol. 3, teanc după teanc.Am șters-o chiar la țanc, pe când din ditai vreaful de cărți al bietului domn Cărturescu se alegea, firește, praful.Bine-nțeles, semințele, -nveliteÎn coli veline, unice,în formă de literecuneiforme, runice,după cutremurul abrupt,rămas-au, drace!,dedesbut.(5-5=0)
Șoricelul, cu încetul,A-nvățat tot alfabetulȘi acuma, vă spun drept,E un șoricel deștept.Toată ziua, el citește(Prin biblioteci, firește),Cu mult sârg, zeci de volume,Enciclopedii, albume.Când mai multă vreme are,Răsfoiește și ziareSau reviste colorate –Deopotrivă îi plac toate!Câteodată, obosește...Să nu-l doară ochișorii,Șoricelu-atunci citeșteCărțile cu... dințișorii.
„Am servit din toți, n-ai grijă!”,Mi-a zis azi un șoricel,„Și din James, și din Marcel,Din Francesco... din Miguel!Într-o vreme mă-mbuibamDoar din el și din William!Pe Lev și pe FiodorI-am ros până la cotor.Mi-a plăcut la gust și Franz,Iar când n-aveam niciun sfanțZiceam: «Nene, asta e!N-o să mori dacă încerciȘi tu-un pic de Honoré!»L-am halit și pe Jean-PaulTot, c-aveam stomacul gol.Nu mi s-a părut grozav.Ce să mai spun de Gustave!Pe Arthur, pe ImmanuelMi-a fost greu rău să-i diger,Iar din Johann și ThomasAm băgat, dar mi-a rămas,N-am putut să îi dau gataCum am dat-o pe Agatha ...Și vezi tu, rozând din toate,Mi-am dat seama ce prefer:Să-l mănânc pe Jamie, frate!Care Jamie?! Oliver!!!”
O să citesc, promit,(Printre rânduri și în steleȘi în ochii mamei melePe etichete și plăcuțeON și OFF pe mașinuțeInstrucțiunile la jocuriProstiile de pe blocuriTot ce scrie pe pereteSau pe ușă-n toaletePe tricouri și pe pungiDar nu cărți, că sunt prea lungi.)
Ah, cunosc un șoricel –E isteț, e frumușelȘi îi plac la nebunieCărțile de poezie!Multe pe de rost le știeȘi-mi divulgă bucuros:— Cărțile de poezieSunt mult mai ușor... de ros.
Atlasu-i o colecție de hărțisau de imagini din diverse cărți:și tot altas sau „vârf de stâlp de poartă”,ce capul drept ni-l ține și ni-l poartă,e numele vertebrei cervicale,întâia, a coloanei vertebrale.Cu „z” cuvântul de-i pecetluit,ai un material de căptușit– atlaz – cu care plăpumile toateîn mândru strai lucios sunt îmbrăcate.Nu confunda „atlasul” cu „atlazul”...Plapuma-n hărți s-o-mbraci, e de tot hazul!
Un sens mai aparteDin el am extras:„Ai carte, ai parte”,N-ai carte... zici pas!
Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarteDecât un nume adunat pe-o carte,Sperând să nu alergi imediatS-o vinzi la primul anticariat.
C-un degețel bine școlitEa se pune pe citit:Urmărește rând cu rând,Povestioarele spunând.Dacă nu-nțelegi prea bine,Poate nu știi limbi străine!
Mă plictiseeeesc... Mă plictiseeesc când citesc ...Litere... Litere... Litere...Cartea asta e grea...N-are poze în eaAre litere... Litere... Litere...Nu pot să mă concentrezLitere... Litere...Și mă enervezLitere... Litere...Nu-mi place să citesc delocEu aș vrea să mă joc
Acesta-i motivul!Cărțile sunt ferfeniță,Nu că le-a citit Ioniță,Ci o soră de trei aniȘi vreo patru șobolani!
BibliotecaPentru lumea cititoare,Fie mică, fie mare,Templul ei mereu adunăCarte bună,De lumină.Clar le este tuturor:Piciul, dacă-i cititor,Crește mult mai repejor;Fetița cu cartea-n mânăE frumoasă ca o zână,Iar, împreună, logofeți,Nu-s doar frumoși,Ci și deștepți.
Eu știu ce este-o carte;adesea m-a purtatprin țări îndepărtate,la Verde-împărat.M-a dus și pe sub apeși peste munți m-a dus,prin lumi nemaiumblateși până-n lună, sus.Patrocle și Lizucaîmi sunt prieteni buni;cu Albă-ca-Zăpadaam săvârșit minuni.Păcală, Buratino,atât de dragi mi-au fost!Ce poezii frumoasedin cărți știu pe de rost!Mi le-au citit mămica,educatoarea meaCând voi citi eu singur,mai mult îmi vor plăcea!
CompensațieLa Georgică, în caiete,Sunt doar zmângăleli și pete,Cărțile-s, în schimb, curate,Că sunt nedeschise toate!
Sunt pisoii iuți la minte,socotesc, citesc cuvinteși pictează, dacă-i pui,roșu, bleu, galben, verzui.[...]Cântă multe mâțe-n corcând e luna spectator.Câinii - poate-o să vă mire -Nu-ncetează să le-admire.
Ilustrativ e faptul careîți ilustrează-o-mprejurare.Ilustrator e un artist,desenator sau colorist,care în cărți sau alte spațiiface desene, ilustrații.
Ceva ce nu veți credeAm să vă povestesc:Că în pădurea verdePiticii mai trăiesc!...Adună fructe, mure,Pe seară cărți citesc,Iar ziua, prin pădure,Pe melci călătoresc...
Neînțelegere„Să mănânci acest volum!”Tatăl i-ar fi zis pe drum.Astfel cartea lui VasileA rămas în două file!