Citate cu cărți (70)

ce crezi că citesc?

— Precis ați mai văzut cu toții litere. După cum se știe, acestea sunt niște tăiței mici, care au diverse forme. Pot fi puși unul după altul, de exemplu, așa: CEȘĂNUSAREA. Dacă ai noroc, iese din asta un cuvânt, de exemplu, CENUȘĂREASA. Supa în care înoată literele se numește supă alfabet. E o supă cu totul specială, fiindcă în fiecare farfurie cu supă alfabet e ascunsă o poveste extraordinară. Mai întâi arată ca un amestec uriaș, cum ar fi CEȘĂNUSAREA. Dar, dacă învârți suficient de mult cu lingura în farfurie, iese la iveală povestea. Din păcate, majoritatea oamenilor nu au răbdare pentru asta. Ei mănâncă pur și simplu supa, așa că multe povești frumoase au intrat în burțile mâncătorilor de supă nerăbdători. De aceea, într-o zi povestitorii au decis să deseneze literele și să scrie povești. De atunci, literele stau și pe foi, în cărți. Acolo nu se face atât de repede amestecul din supă și nimeni nu mai trebuie să învârtă literele cu lingura. Dar acum știți cum stă treaba și precis sunteți nerăbdători. Data viitoare când o să mâncați la prânz o supă alfabet, nu o înghițiți pur și simplu, ci amestecați-o cu lingura până găsiți povestea din ea! Ca să găsiți povestea, trebuie să cunoașteți, desigur, literele. Asta nu e deloc ușor, fiindcă există 26 de litere diferite. Cel care vrea să le învețe pe toate înseamnă că e foarte isteț. 

Dar știți de ce sunt 26 de litere? 

Copiii scuturară din cap în semn că nu.

— Mai demult erau mai puține, spuse unchiul Theo. Când eram de vârsta voastră, alfabetul avea doar 23 de litere. Literele inutile, X, Y și Z, nu existau pe atunci. Acestea au fost descoperite abia în urmă cu câțiva ani de către o profesoară din Nurnberg. Elevii din clasa ei erau atât de silitori și terminau atât de repede cu învățatul, încât cunoșteau toate cele 23 de litere cu patru săptămâni înainte de sfârșitul anului școlar. Biata profesoară nu știa ce să mai facă în timpul rămas până la vacanța de vară, și astfel a inventat pur și simplu literele X, Y și Z. Din fericire, mica înșelătorie a trecut neobservată. Dar, de atunci, la sfârșitul alfabetului au rămas agățate aceste trei litere, care nici în prezent nu apar prea des în cuvinte și pe care de fapt nu le folosește nimeni.

— Ce prostii! strigară copiii.

— Ce? întrebă unchiul Theo. Vi se pare că spun prostii? Ia să vedeți voi dacă vă mai povestesc vreodată ceva.

p. 120-123

Activitatea printabilă va urma

Imediat ce mă ocup de ea!

Unchiul Theo povestește despre litere în Măgarul e o zebră fără dungi : 44 de povești aproape adevărate de Martin Ebbertz, ilustrații de Catharina Westphal, traducere de Cora Radulian, editura Univers, 2023