Citate cu cărți (64)

ce crezi că citesc?

Trebuie precizat că romanul tuturor romanelor fusese scris (unii sunt de părere că ar fi mai corectă folosirea cuvântului „abstras”) cu mai multe milenii în urmă, iar cartela pe care fusese consemnat a fost găsită cu ocazia unor săpături efectuate în straturile foarte adânci ale solului, vechimea civilizației căreia îi aparținea fiind situată, cu oarecari aproximări, de la arheolog la arheolog, între 4 000 și 4 000 000 de ani î.e.n., cu toate că există unii specialiști care-i mai contestă și astăzi autenticitatea, pretinzând că ar fi vorba de o simplă mistificare a unor excentrici. Toate aceste ipoteze nu au însă o legătură prea mare cu fenomenul în sine, căci textul și mesajul lui nu au nevoie de vreo adendă cronologică pentru interpretare.

Nu de la început oamenii de știință își dăduseră seama că este vorba de un text, așa încât primele referințe la proaspăta descoperire o considerau drept o simplă piesă tehnică sau un instrument de cult, dar s-a emis și ipoteza unei posibile opere de artă, și asta chiar de la început, fapt peste care nu este indicat a se trece prea ușor cu vederea. Textul manuscrisului a rămas totuși neexplorat timp de mai multe decenii, rătăcit printre exponatele muzeale ale mai multor țări, până la venirea momentului când persoana menită să-l descifreze s-a născut și l-a văzut, l-a studiat și interpretat.

p. 

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Apeironie (Înșiruire de noduri) în Aporisticon : glosar de civilizații imaginare de Mihail Grămescu, editura Albatros, 1981, online aici https://sites.google.com/site/fanzinicon/proz%C4%83-fantastic%C4%83/apeironie

Citate cu cărți (63)

ce crezi că citesc?

O să citesc, promit, 

(Printre rânduri și în stele

Și în ochii mamei mele

Pe etichete și plăcuțe

ON și OFF pe mașinuțe

Instrucțiunile la jocuri

Prostiile de pe blocuri

Tot ce scrie pe perete

Sau pe ușă-n toalete

Pe tricouri și pe pungi

Dar nu cărți, că sunt prea lungi.)

p. 57

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

O să citesc în În orașul Bucurville de Carmen Tiderle, ilustrații de Vali Petridean, editura Vellant, 2016

Citate cu cărți (62)

ce crezi că citesc?

Am alergat spre sala unde avea loc un congres important despre activitatea editorială și la care fusesem invitat.

Am trecut prin standurile pline ochi de vizitatori, unde editori, autori, ilustratori, agenți literari și tipografi discutau afaceri. Totodată profitam să trag cu ochiul și la noile apariții expuse pe rafturi.

Vai, cât iubesc cărțile!

Îmi place să le citesc, să le răsfoiesc, să le miros – eu ador mirosul de cerneală proaspătă, de carte abia tipărită.

Ce frumoasă este meseria de editor! N-aș schimba-o pentru nimic în lume!

Am ajuns la congres: am urcat pe scenă și am ținut un scurt discurs. Toată lumea m-a aplaudat cu amabilitate. Apoi am întrebat:

— Există întrebări?

Cineva a urlat din fundul sălii:

— Ia spuneți, de ce în ziua de azi nimeni nu mai publică Cultură cu C mare?

Era o voce familiară... era chiar el, Ș.! Toată lumea se aștepta să răspund amabil la întrebare. Așa că vă imaginați ce reacție au avut când eu am zbierat exasperat:

— Gata! Nu-mi pasă câtuși de puțin de Cultura cu C mare!

p. 60-61

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Misteriosul manuscris al lui Nostrașoricus de Geronimo Stilton, bazat pe o idee originală de Elisabetta Dami, editura Rao, 2024

Citate cu cărți (61)

ce crezi că citesc?

Ah, cunosc un șoricel –

E isteț, e frumușel

Și îi plac la nebunie

Cărțile de poezie!

Multe pe de rost le știe

Și-mi divulgă bucuros:

— Cărțile de poezie

Sunt mult mai ușor... de ros.

p. 13

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Lectură în O girafă supărată de Ianoș Țurcanu, ilustrații de Sergiu Puică, editura Prut Internațional, 2008

Citate cu cărți (60)

ce crezi că citesc?

— Nu-ți fie frică! Te-ai întors să mai asculți povești despre Lumea Veche, nu-i așa? l-a întrebat torcând mulțumit Horatio, al cărui zâmbet a lăsat să se vadă un dinte îngălbenit și rupt.

— Da, a răspuns Shylo și a intrat lipăind în camera întunecoasă.[...] 

Horation și-a scos ochelarii.

— Stai jos, Shylo. Unde am rămas data trecută?

Shylo s-a dus la bibliotecă și a scos de-acolo un cărțoi mare și greu, pe care s-a căznit să-l care. S-a cocoțat pe un scăunel lângă Horatio și a împins cartea acoperită cu pânze de păianjeni pe genunchiul uriașului iepuroi. Horatio a citit titlul:

— Ascensiunea și decăderea Marelui Imperiu Iepuresc.[...]

vol. 1, p. 14, 18, 

— Lui Shylo îi plăcea că vină aici și să asculte povești despre Marele Imperiu Iepuresc, șopti ea cu duioșie. Dintotdeauna a fost curios să afle ce e în lumea asta largă. În timp ce ceilalți copilași ai mei se ceartă mereu, ținându-se de șotii, Shylo nu voia decât să scrie și să citească.

Privirea i-a poposit pe rafturile cu cărți.

— Nu-i de mirare că-i plăcea să vină aici.

— Shylo a fost un învățăcel care mi-a adus multe satisfacții, spuse Horatio gânditor.

— Mă întreb, ți-ar fi cu supărare dacă mi-ai povesti și mie câte ceva despre Marele Imperiu Iepuresc și I.R. din Londra? M-ar ajuta să înțeleg ce face Shylo la Londra și, continuă ea cu voce sfioasă, m-ar ajuta să mă simt mai aproape de el.

— Mi-ar face plăcere, spuse Horatio ridicându-se din scaun cu o energie pe care n-o mai simțise de când Shylo îl vizitase ultima oară.

S-a dus șontâc-șontâc spre raftul cu cărți și a luat de-acolo o carte imensă.

— Totul e aici, spuse el cu nasul zvâcnind de satisfacție la mirosul de piele și hârtie veche. Am să-ți împărtășesc și dumitale așa cum i-am împărtășit lui Shylo. 

S-a așezat și a deschis cartea pe genunchi, apoi i-a zâmbit doamnei Coadă-Arămie; un zâmbet care cuprindea în el bucuria de a citi, dragostea de istorie și încântarea de a avea în sfârșit companie.

— Viața e o aventură, spuse el deschizând la prima pagină. Orice e posibil pe lumea asta, cu voință și noroc, un morcov proaspăt, un nas umed și un dram de curaj nebun! Să-ncepem. 

vol. 2, p. 16-17 

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Ordinul iepurilor regali din Londra de Santa Montefiore și Simon Sebag Montefiore, ilustrații de Kate Hindley, traducere din engleză de Luminița Gavrilă, editura Pandora Publishing, 2017 (vol. 1), 2018 (vol. 2, Evadarea din turn)

Citate cu cărți (59)

ce crezi că citesc?

Apoi deschise o ușă uriașă și îl pofti pe B. într-o măreață librărie rotundă. Profesorul deschidea cărți de mărimea unor enciclopedii, volum după volum. Basil învăță că fiecare pas înainte în artă, muzică și știință din lume reprezenta un dar al cunoștințelor oamenilor din Helios. Epoca neagră care a torturat Europa s-a sfârșit când oamenii din Helios au inspirat Renașterea. Mai târziu, ei au ajutat la crearea Revoluției Industriale.

— Dar, spuse profesorul cu un oftat trist, pacea adusă de Helios nu a ținut mult. Întotdeauna s-au lăsat conduși de setea de putere care i-a dus la război, iar fiecare război a pus capăt tentativei noastre de a-i învăța despre artă și știință, și despre importanța păcii. [...]

Biroul era foarte curat și ordonat. Fără hârtii împrăștiate, doar o carte masivă într-un colț. Basil aruncă o privire. Pe copertă, titlul suna așa: Manifestul pentru Pace Mondială prin Dominație. Deși mama îi spusese întotdeauna să nu judece o carte după copertă, B. se gândi că aceasta putea fi o excepție. Nu era o carte amuzantă, de aventuri, pe care să o citești la plajă. În timp ce răsfoia paginile pline de notițe detaliate despre fabrică, B își dădu seama că suspiciunile lui erau întemeiate. Aici nu erau fabricate jucării. Acestea erau arme! Și nu erau arme obșisnuite de foc, erau soldați mecanici... soldați indestructibili. Cineva construia o armată! Dar de ce? 

p. 32, 73

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Extraordinarele aventuri ale lui Basil cel banal de Wiley Miller, editura Rao, 2012

Citate cu cărți (58)

ce crezi că citesc?

Atlasu-i o colecție de hărți

sau de imagini din diverse cărți:

și tot altas sau „vârf de stâlp de poartă”,

ce capul drept ni-l ține și ni-l poartă,

e numele vertebrei cervicale, 

întâia, a coloanei vertebrale.

Cu „z” cuvântul de-i pecetluit,

ai un material de căptușit

– atlaz – cu care plăpumile toate

în mândru strai lucios sunt îmbrăcate.

Nu confunda „atlasul” cu „atlazul”...

Plapuma-n hărți s-o-mbraci, e de tot hazul!

p. 28

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Când paronimele preferă rimele: mic dicționar ilustrat de paronime de Passionaria Stoicescu, ilustrații Georgian Gînguț, editura Carminis, 2015

Citate cu cărți (57)

ce crezi că citesc?

Am ridicat ancora și am pornit la drum. 

La sugestia lui B., am împrumutat niște cărți de arheologie din biblioteca vasului, căci curând aveam să ne întâlnim cu niște ruine antice. Întinși pe punte în șezlonguri, cu nasurile băgate în cărți, am studiat tot ce se putea despre săpăturile arheologice. Am citit despre amatori care au excavat nechibzuit, distrugând obiecte valoroase care n-au mai putut fi înlocuite niciodată. Am citit suficient pentru a ne face o idee despre tehnicile de excavare.

La amiază, în cea de a treia zi, un marinar cățărat sus pe catarg a strigat: „Pământ!”. Ne-am repezit cu toții la balustradă, nerăbdători să zărim pentru prima dată încântătoarea insulă Kataarh. [...]

 

Peștera căpeteniei se afla la cea mai mare înălțime de pe deal. L-am urmat înăuntru pe Kahlua și l-am ajutat să scoată o piatră mare și plată din peretele din spate. Prin acea deschidere am intrat într-o peșteră mai mică, în care se afla un vas enorm, la fel de înalt cât noi. Am ținut un felinar aproape pentru B., în vreme ce el citea ce era scris pe vas.

— Incredibil! a strigat el. În acest vas află papirusuri care povestesc despre peregrinările lui Elyod de când și-a părăsit pământul natal. Kahlua, care nu știe să citească, zice că vasul a fost întotdeauna aici, chiar și pe vremea bunicului său, dar ne va îngădui să îl luăm. 

Am mărit deshiderea și am reușit să scoatem vasul cu greu prin ea. A fost dificil să-l coborâm de pe deal, dar, în cele din urmă, a ajuns în cortul lui B., în stare perfectă.

— Acum vă rog să mă scuzați, a spus B.. Vreau să traduc câteva dintre papirusuri. Trebuie să le așez sub sticlă, ca nu cumva să se rupă sau să se boțească, și prefer să fac singur această operațiune delicată. 

p. 81, 105-106

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Marele șoarece detectiv : Basil și peștera pisicilor de Eve Titus, ilustrații de Paul Galdone, editura Litera, 2019 și https://www.dozaanimata.net/marele-soarece-detectiv-1986-dublat-in-romana/

Citate cu cărți (56)

ce crezi că citesc?

Un sens mai aparte

Din el am extras:

„Ai carte, ai parte”,

N-ai carte... zici pas!

p. 46

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Analiza proverbului de Adrian Cioară în Cascada epigramelor, Litera, 1982

Citate cu cărți (55)

ce crezi că citesc?

Străbateți oceanele lumii și explorați locurile de basm aflate în drum! Rezervați acum bilete pentru croaziera de lux cu oprire în zece porturi și veți primi un exemplar gratuit din faimosul Ghid al lui H. [...]

—Pune cartea aia undeva, șopti tânăra din colțul gurii. C. închise cartea, iar căpitanul Belvedere se aplecă înainte, cu o expresie absentă.

— Văd că încă mai păstrezi Ghidul lui H., spuse el cu o voce posomorâtă. Cred că-i ultimul exemplar rămas la bord.

— Așa și este, zise curtenitor LC. L-am găsit în spatele călcătorului de aburi din biroul bătrânului administrator. M-am gândit că pe fetiță ar putea-o amuza. [...] 

C. se încruntă. De fapt, îl văzuse când se pregătea să-l arunce peste bord, într-un acces de furie, în prima zi a călătoriei. Practic, trebuise să se roage de el să n-o facă, apoi să-l asculte lamentându-se despre faptul că era locotenent, nu vreun servitor [...]

Ușa cabinei 21 era deschisă. C. nu rezistă. O luă în vârful picioarelor, încercând din greu, să oprească foșnetul aripilor sale, și aruncă o privire înăuntru. Cabina era magnifică. Un candelabru uriaș atârna din tavanul ornat, pe care peștii dragostei pictați acolo săreau și se avântau deasupra valurilor. Pereții erau ocupați cu rafturi de cărți și lambriuri foarte frumoase ... mai erau mese și dulapuri cu vitrine de sticlă ticsite cu obiecte nemaipomenite [...] C. era gată să se retragă tiptil când observă ceva și mai ciudat. Rafturile cu cărți erau pline de volume legate în piele, pe care le recunoscu imediat:

— Ghidul lui H., șopti ea. Sunt sute!

p. 10, 34, 142

O carte legată în piele, un ghid turistic și cultural, o carte care este citită (locurile interesante), o carte care este completată (cu însemnări despre oamenii întâlniți la bord), o carte-laitmotiv care însoțește personajul principal pe întreg parcurs al peripețiilor sale.

Activitate printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Ghidul lui Hoffendinck în „Corby Flood” de Paul Stewart și Chris Riddell, seria Aventuri din tărâmuri îndepărtate, vol. 2 (vol. 1, Fergus Crane și vol. 3, Hugo Pepper), editura Nemira, 2008