Citate cu cărți (34)

ce crezi că citesc?

— Tu te plângi? se bagă în vorbă manualul de istorie și geografie. Fii bună și aruncă o privire la paginile mele. Simpaticul nostru tiran i-a făcut mustăți cu stiloul lui Carol cel Mare, i-a decorat cu o pană pălăria lui Giotto și a desenat o muscă pe nasul lui Cristofor Columb, a prelungit cursul râului Pad, făcându-l să ajungă până la Trieste, și a desenat un pod din bărci între Sicilia și Sardinia. O revoluție, nu alta, vă spun.

— Asta nu-i nimic, bombăne manualul de citire. Uitați-vă bine la pagina mea cu numărul 45: toate literele O au fost colorate cu roșu, toate A-urile sunt cu verde, iar toate E-urile sunt cu galben. La pagina 57, cine știe de ce, puștiul nostru a desenat capul unui șarpe al cărui corp traversează însă pagina 58 și pagina 59, sfârșind cu coada în pagina 60. Un șarpe cu clopoței, spune el. Poate tocmai de-asta l-a și umplut de clopoței cât e de lung. [...]

— Dumneavoastră poate că nu aveți nici vină, mi se adresează politicos caietul de matematică. În orice caz, acestea sunt revendicările noastre. Vă rugăm să i le transmiteți fiului dumneavoastră.

Și îmi întind o foaie scrisă, apoi intră la loc în ghiozdan. Foaia spune așa:

Noi, subsemnații, protestăm vehement împotriva violențelor ale căror victime suntem în fiecare zi. Cerem imperios:

1. ca stăpânul nostru să se abțină de la a ne mai mâzgăli cu tot felul de „ura!”, desene, mustăți false și alte însemne ilegale, adică neprevăzute de progama școlară; [...]

Dacă cerințele noastre nu vor fi îndeplinite, vom face tot posibilul ca stăpânul nostru să rămână repetent. 

p. 43, 48

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Ghiozdanul vorbitor în O școală mare cât lumea toată de Gianni Rodari, ilustrații Noemi Vola, traducere Cristina Gogianu, editura Humanitas junior, 2023

Citate cu cărți (33)

ce crezi că citesc?

Neînțelegere

„Să mănânci acest volum!”

Tatăl i-ar fi zis pe drum.

Astfel cartea lui Vasile

A rămas în două file!

p. 17

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

de George Zararu în Bolduri cu imbolduri : epigrame școlare, ilustrații Matty, editura Ion Creangă, 1975

Citate cu cărți (32)

ce crezi că citesc?

Cu tine nu mai am nevoie de cărți. Tu le scrii pe toate cu gura ta! Când vorbești e ca și cum ai da una după alta niște pagini uriașe, pline de magie. Numai tu știi să faci asta. ... Deodată, încet, mâna lui se ridică și se lasă din nou în dreptul sertarului de la noptieră, pe care-l deschide cu greu. Nu-ndrăznesc nici măcar să respir. Bunicul bagă mâna în sertar și scoate de-acolo nu unul, ci două obiecte. 

O carte.

Și un stilou.

Mi le întinde.

Deschid cartea. Toate paginile sunt albe. 

Mă uit la stilou.

Și simt cum mă cuprinde inspirația.

p. 90-93

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Dacă e miercuri, e bunicul! de Emmanuel Bourdier, ilustrat de Laurent Simon, traducere din limba franceză de Svetlana Cârstean, editura Frontiera, 2022, colecția Mic Roman

Citate cu cărți (31)

ce crezi că citesc?

Când te scufunzi în cărți, fără măsură,

și simți cititul ca un fel de vrajă,

e clar: ai dependență de lectură,

depinzi de autori și personaje.

Când spațiul e un loc gospodăresc

de-al casei tale - baie, hol, cămară

sau grajduri, beci, hambar, ce stau pe-afară,

acestea dependințe se numesc.

p. 54

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea

Când paronimele preferă rimele : mic dicționar ilustrat de paronime de Passionaria Stoicescu, ilustrații Georgian Gînguț, editura Carminis, 2015

Citate cu cărți (30)

ce crezi că citesc?

Rafturi firave stăteau să se prăbușească sub greutatea volumelor uriașe, legate în piele, în timp ce teancuri de pergamente și de broșuri desenau ciudate cărări. Cu cât stăteai mai mult în cameră, cu atât îți dădeai mai bine seama că exista o anumită ordine a lucrurilor, sau cel puțin așa pretindea Axle. [...] Când ședea la frumoasa și solida lui masă de lucru, Axle avea mereu la îndemână o carte de referință sau orice altceva i-ar fi putut fi necesar în cercetările lui. [...] Curând, se pierdu printre munții de cărți.

— Axle? îl strigă Ivy, însă nu primi alt răspuns decât de la tavanul zumzăitor.

Croindu-și încet drum, aproape că dărâmă un teanc înalt de cărți prăfuite, care se clătină amenințător deasupra capului ei. S-ar fi prăbușit cu siguranță, dacă Rowan nu le-ar fi prins la timp. Norul de praf pe care îl stârniră îl făcu pe degustător să strănute cu putere, împrăștiind în aer un teanc îngălbenit de scrisori vechi. Ivy de-abia își reveni, când îi trecură în zbor pe lângă umăr câteva cărți prinse de un clește care stătea să se rupă sub greutatea lor. Reuși să se ferească de primele două - volume identice, vechi și aproape la fel de mari ca estacagiul - însă a treia aproape că se izbi de capul ei, cu toată viteza. Cu un scrâșnet asurzitor și cu un ciudat miros de motor ars, complicatul sistem de leviere redirecționă la timp cartea, trimițând-o exact pe deasupra capului ei, către estacagiu. Așezat la biroul său de lângă fereastră, Axle primi distrat cărțile și o deschise pe cea așezată deasupra. Privi nerăbdător peste umăr.

— Ivy? Rowan? Grăbiți-vă odată!

Până la urmă își găsiră și ei drumul, iar Axle începu imediat să răsfoiască uriașele pagini ale volumului deschis. [...]

— M-ați întrebat care sunt creațiile lui Verdegris pe care le prefer eu. Își scoase de pe nas ochelarii cu ramă de sârmă și făcu semn cu ei, spre cartea deschisă. Asta este!

Ivy și Rowan se holbară. Deși pagina era imensă, conținea un scris micuț, cu caractere vechi. Textul era aranjat în coloane ce încadrau o imagine centrală: un desen făcut cu toc și cerneală, de aceeași mână care scrisese și textul.

— O ușă? o luă pe Ivy gura pe dinainte.

p. 79-82

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea

Citate cu cărți (29)

ce crezi că citesc?

Seara, când Frrrintek citea în pat, l-am strigat.

— Frrrintek?

— Da, Gronduk.

— Nu pot dormi.

— Citește o carte.

— Cititul mă obosește. Doar știi că sunt abia în clasa pregătitoare.

— Tocmai. Dacă te obosește, până la urmă o să adormi.

— N-are nicio legătură, Frrrintek.

— Cum? Oboseala n-are nici o legătură cu somnul? a întrebat Frrrintek, aplecându-se din patul lui de sus ca să se uite la mine.

Câștigasem. Când Frrrintek se apleacă peste marginea patului ca să-mi vorbească, asta înseamnă că își lasă cartea deoparte și că ne petrecem seara stând de vorbă.

— De nu vor oamenii să cunoască adevărul? l-am întrebat de Frrrintek.

— Care oameni? Care adevăr, Gronduk?

— Oamenii de la școală. N-au vrut să afle că piramidele au fost inventate din cauza duhorii camembertului. ...

— Sunt prea tineri, a declarat el. Din cauza asta. Nu sunt încă pregătiți.

— Dar Pascaline? Pascaline e bătrână. Ar trebui să înțeleagă.

— Nu, Gronduk. Învățătoarele nu îmbătrânesc niciodată. E din cauza contaminării. Ca în cazul guturaiului. Dacă stai aproape de o persoană care are guturai, te poți molipsi. Învățătoarele, deoarece stau tot timpul printre copii, se molipsesc de tinerețea lor, ca de un guturai. Sunt contaminate.

— Și e grav? 

Eram îngrijorat din cauza lui Pascaline, întrucât chiar dacă nu mă lasă să vorbesc întotdeauna, o iubesc mult.

p. 39-42

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea

Citate cu cărți (28)

ce crezi că citesc?

Cineva le-a spus: „Mai la nord e-un munte,

O cărare-ngustă i-aleargă pe frunte;

Acolo printre stânci stă pustnicul Pelin

Citind un ceaslov mare de-nțelepciune plin.

Cățărați-vă și luați-l de picioare,

Trageți-l jos și-apoi, tocat în felioare

Și-amestecat cu Ceapa - eu așa socot,

De umplutura asta vă veți linge pe bot!”

Fără vreo zăbavă cei doi burlaci atunci

Au început urcușul pe semețele stânci

Și tocma-n vârf pe-ngusta cărare de istov

'L aflară pe Pelin citind dintr-un ceaslov.

Strigatu-i-au: „Peline, destul ai buchisit,

Te vom toca mărunt să fii bun de gătit!”

p. 187-188

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea

IMAGINEA INVIZIBILĂ

Cei doi bătrâni burlaci din Rime fără noimă de Edward Lear, Antologie și traducere de Constantin Abăluță și Ștefan Stoenescu, editura Albatros, 1973

Dănilă Prepeleac

Dănilă Prepeleac animație de Tudor Om, ilustrații de Vali Petridean

De urmărit < ecran întreg 

Citate cu cărți (27)

ce crezi că citesc?

Alandala își mângâie barba. 

— Sunt de acord că trebuie să plecați din Măisăfie. Dar mă tem că nu veți putea lăsa povestea asta în urma voastră. 

— De ce nu? îl întreb.

Bătrânul vrăjitor scotocește printre faldurile mantiei și scoate de acolo o carte veche și mototolită.

— Pentru că e povestea ta, Max... Și urmează partea cea mai bună!

Mă cuprinde brusc un fior. Nu prea înțeleg ce zice Alandala, dar, orice ar fi sună mult mai interesant decât să fii ucenic de trubadur. 

— Adică... prezice viitorul? întreabă Millie.

— Aceste pagini au prezis cu exactitate fiecare eveniment important din istoria regatului, încuviințează Alandala. Invaziile vikingilor... Invazia lăcustelor din 1312... Invenția pop-cornului cu aromă de brânză...

— Și ce treabă are asta cu mine?

— Una importantă, Max, răspunse Alandala. De fapt, ești pomenită și tu în carte!

— Zău?

— Nu ți se spune pe nume, continuă Alandala. Dar am cercetat cu atenție textul și sunt încredințat că e vorba despre tine. 

— Cum ai reușit să înțelegi ce spune? întreabă Kevyn răsfoind paginile îngălbenite. E o păsărească de neînțeles!

— E scrisă într-o limbă magică. O pot citi doar cei cu puteri magice!

— Fir-ar să fie! bombăne Kevyn.

— Cartea profețiilor a fost creată de vrăjitorii din vechime, continuă Alandala. Timp de generații, a rămas în grija magicienilor regali din Măisăfie.

— Aha! Deci așa a ajuns la tine!

— Nu, am găsit-o la un talcioc. A fost un chilipir. Am mai luat o maimuță de ceramică, niște proteze dentare folosite, un...

— Îhâm! Ai spus că sunt și eu acolo!

— Sigur că ești! Ascultați cu atenție!

p. 123-126

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea

Max și minicavalerii de Lincoln Peirce, traducere din engleză de Ecaterina Godeanu, editura Arthur, 2021. MiniGrafic (Max and the Midknights)

Citate cu cărți (26)

ce crezi că citesc?

— Nu vrei să fii grăjdar, nu-i așa? îl întreb.

— Nu contează ce vreau eu, Max, zice el. În Măisăfie, un fiu trebuie să învețe meseria tatălui! Nu poate să facă ce vrea!

— Dar dacă ai PUTEA să faci ce vrei... spune Millie. Ce-ai face?

Kevyn se luminează la chip.

— Păi, răspunde el aproape șoptit... Aș vrea să scriu cărți! Povești despre fapte însemnate și aventuri mărețe. Povești despre cavaleri, regi și creaturi fermecate!

— Precum cea pe care mi-ai arătat-o la tine acasă! îi reamintesc.

— Da, mă aprobă Kevyn. Dar aceea era scrisă pe un sul de pânză. Cărțile sunt scrise pe coli de hârtie. Am auzit că există cărți uimitoare, pline de gravuri minunate și chenare decorative! Iar cele mai rare cărți au paginile aurite!

— Uau! se minunează Simon. Cărțile par... FANTASTICE.

— Așa și sunt, oftează Kevyn. Dar n-are rost să vorbim despre asta. Trebuie să mă fac grăjdar... Și cu asta, basta.

Bietul Kevyn. Nu-i de mirare că ne înțelegem așa de bine. El vrea să scrie cărți, eu vreau să fiu cavaler și amândoi suntem obligați să facem altceva.

p. 76-78

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea