Citate cu cărți (38)

ce crezi că citesc?

La locul de joacă, în pauză, Nathan a încercat iar să o facă pe Prudence să plângă. Ea se sprijinea de cadrul de cățărat, când el a dat buzna spre ea, făcând-o să scape cartea din care citea.

— Bleeaahh! a urlat el, deschizând gura foarte larg. Am să te mănânc! Și pe tatăl tău. Sunt un hipopotam!

De fapt, chiar semăna puțin cu unul. Prudence și-a luat cartea de jos.

— Hipopotamii sunt erbivori, a spus ea. Nu consumă carne. Toată lumea știe asta. Și încă ceva, a adăugat ea. N-a existat niciodată un hipopotam la fel de urât ca tine.

— Prudence Pry! E urât să spui așa ceva! Domnișoara Thripps era de serviciu la locul de joacă, așa că se plimba prin preajmă, băgându-și nasul în treburile altora și înțelegând totul greșit, ca de obicei. L-ai jignit pe bietul Nathan. Cred că ar trebui să-ți ceri scuze imediat! Prudence a ridicat din umeri.

— Îmi pare rău. 

Își băgase deja nasul înapoi în carte. Nu cred că-i păsa. Părea că citește, dar  nu sunt sigur că asta făcea, fiindcă ținea cartea cu susul în jos.

p. 43-44

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce mă ocup de ea!

Dispăruții de Veronica Cossanteli, ilustrații Steve Wells, editura Rao, 2014

Citate cu cărți (37)

ce crezi că citesc?

Ilustrativ e faptul care 

îți ilustrează-o-mprejurare.

Ilustrator e un artist,

desenator sau colorist,

care în cărți sau alte spații

face desene, ilustrații.

p. 106

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Când paronimele preferă rimele: mic dicționar ilustrat de paronime de Passionaria Stoicescu, ilustrații Georgian Gînguț, editura Carminis, 2015

Citate cu cărți (36)

ce crezi că citesc?

— Și dacă nu-ți place să coși, atunci ce-ți place să faci? întrebă el.

— În special să citesc. Când am ocazia.

— Oh. Sigur.

În ceea ce-l privea pe Solly, cititul era cam același lucru cu zborul fără aripi și cu toaletele la care trăgeai apa. Era ceva ce nu avea să i se întâmple niciodată [...]

— Oricum e mult mai bine decât în sat, spuse Prudence. E plin de bârfitori satul acesta. Mereu dau fuga la mama să-i spună că m-au văzut cu o carte.

— Ce găsești în cărțile pe care le citești? întrebă Solly.

— Tot felul de lucruri. Povești.

— Despre ce? 

— Despre oameni care pleacă în aventuri periculoase să-și împlinească destinele.

p. 12, 15

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Lingura de argint a lui Solomon Snow de Kaye Umansky, Rao, 2008

Citate cu cărți (35)

ce crezi că citesc?

Ceva ce nu veți crede

Am să vă povestesc:

Că în pădurea verde

Piticii mai trăiesc!...

Adună fructe, mure,

Pe seară cărți citesc,

Iar ziua, prin pădure,

Pe melci călătoresc...

p. 4-6

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Piticii din Pădurea verde, text și ilustrații de Walter Riesse, editura Didactica Publishing House, 2023

Citate cu cărți (34)

ce crezi că citesc?

— Tu te plângi? se bagă în vorbă manualul de istorie și geografie. Fii bună și aruncă o privire la paginile mele. Simpaticul nostru tiran i-a făcut mustăți cu stiloul lui Carol cel Mare, i-a decorat cu o pană pălăria lui Giotto și a desenat o muscă pe nasul lui Cristofor Columb, a prelungit cursul râului Pad, făcându-l să ajungă până la Trieste, și a desenat un pod din bărci între Sicilia și Sardinia. O revoluție, nu alta, vă spun.

— Asta nu-i nimic, bombăne manualul de citire. Uitați-vă bine la pagina mea cu numărul 45: toate literele O au fost colorate cu roșu, toate A-urile sunt cu verde, iar toate E-urile sunt cu galben. La pagina 57, cine știe de ce, puștiul nostru a desenat capul unui șarpe al cărui corp traversează însă pagina 58 și pagina 59, sfârșind cu coada în pagina 60. Un șarpe cu clopoței, spune el. Poate tocmai de-asta l-a și umplut de clopoței cât e de lung. [...]

— Dumneavoastră poate că nu aveți nici vină, mi se adresează politicos caietul de matematică. În orice caz, acestea sunt revendicările noastre. Vă rugăm să i le transmiteți fiului dumneavoastră.

Și îmi întind o foaie scrisă, apoi intră la loc în ghiozdan. Foaia spune așa:

Noi, subsemnații, protestăm vehement împotriva violențelor ale căror victime suntem în fiecare zi. Cerem imperios:

1. ca stăpânul nostru să se abțină de la a ne mai mâzgăli cu tot felul de „ura!”, desene, mustăți false și alte însemne ilegale, adică neprevăzute de progama școlară; [...]

Dacă cerințele noastre nu vor fi îndeplinite, vom face tot posibilul ca stăpânul nostru să rămână repetent. 

p. 43, 48

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Ghiozdanul vorbitor în O școală mare cât lumea toată de Gianni Rodari, ilustrații Noemi Vola, traducere Cristina Gogianu, editura Humanitas junior, 2023

Citate cu cărți (33)

ce crezi că citesc?

Neînțelegere

„Să mănânci acest volum!”

Tatăl i-ar fi zis pe drum.

Astfel cartea lui Vasile

A rămas în două file!

p. 17

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

de George Zararu în Bolduri cu imbolduri : epigrame școlare, ilustrații Matty, editura Ion Creangă, 1975

Citate cu cărți (32)

ce crezi că citesc?

Cu tine nu mai am nevoie de cărți. Tu le scrii pe toate cu gura ta! Când vorbești e ca și cum ai da una după alta niște pagini uriașe, pline de magie. Numai tu știi să faci asta. ... Deodată, încet, mâna lui se ridică și se lasă din nou în dreptul sertarului de la noptieră, pe care-l deschide cu greu. Nu-ndrăznesc nici măcar să respir. Bunicul bagă mâna în sertar și scoate de-acolo nu unul, ci două obiecte. 

O carte.

Și un stilou.

Mi le întinde.

Deschid cartea. Toate paginile sunt albe. 

Mă uit la stilou.

Și simt cum mă cuprinde inspirația.

p. 90-93

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Dacă e miercuri, e bunicul! de Emmanuel Bourdier, ilustrat de Laurent Simon, traducere din limba franceză de Svetlana Cârstean, editura Frontiera, 2022, colecția Mic Roman

Citate cu cărți (31)

ce crezi că citesc?

Când te scufunzi în cărți, fără măsură,

și simți cititul ca un fel de vrajă,

e clar: ai dependență de lectură,

depinzi de autori și personaje.

Când spațiul e un loc gospodăresc

de-al casei tale - baie, hol, cămară

sau grajduri, beci, hambar, ce stau pe-afară,

acestea dependințe se numesc.

p. 54

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea

Când paronimele preferă rimele : mic dicționar ilustrat de paronime de Passionaria Stoicescu, ilustrații Georgian Gînguț, editura Carminis, 2015

Citate cu cărți (30)

ce crezi că citesc?

Rafturi firave stăteau să se prăbușească sub greutatea volumelor uriașe, legate în piele, în timp ce teancuri de pergamente și de broșuri desenau ciudate cărări. Cu cât stăteai mai mult în cameră, cu atât îți dădeai mai bine seama că exista o anumită ordine a lucrurilor, sau cel puțin așa pretindea Axle. [...] Când ședea la frumoasa și solida lui masă de lucru, Axle avea mereu la îndemână o carte de referință sau orice altceva i-ar fi putut fi necesar în cercetările lui. [...] Curând, se pierdu printre munții de cărți.

— Axle? îl strigă Ivy, însă nu primi alt răspuns decât de la tavanul zumzăitor.

Croindu-și încet drum, aproape că dărâmă un teanc înalt de cărți prăfuite, care se clătină amenințător deasupra capului ei. S-ar fi prăbușit cu siguranță, dacă Rowan nu le-ar fi prins la timp. Norul de praf pe care îl stârniră îl făcu pe degustător să strănute cu putere, împrăștiind în aer un teanc îngălbenit de scrisori vechi. Ivy de-abia își reveni, când îi trecură în zbor pe lângă umăr câteva cărți prinse de un clește care stătea să se rupă sub greutatea lor. Reuși să se ferească de primele două - volume identice, vechi și aproape la fel de mari ca estacagiul - însă a treia aproape că se izbi de capul ei, cu toată viteza. Cu un scrâșnet asurzitor și cu un ciudat miros de motor ars, complicatul sistem de leviere redirecționă la timp cartea, trimițând-o exact pe deasupra capului ei, către estacagiu. Așezat la biroul său de lângă fereastră, Axle primi distrat cărțile și o deschise pe cea așezată deasupra. Privi nerăbdător peste umăr.

— Ivy? Rowan? Grăbiți-vă odată!

Până la urmă își găsiră și ei drumul, iar Axle începu imediat să răsfoiască uriașele pagini ale volumului deschis. [...]

— M-ați întrebat care sunt creațiile lui Verdegris pe care le prefer eu. Își scoase de pe nas ochelarii cu ramă de sârmă și făcu semn cu ei, spre cartea deschisă. Asta este!

Ivy și Rowan se holbară. Deși pagina era imensă, conținea un scris micuț, cu caractere vechi. Textul era aranjat în coloane ce încadrau o imagine centrală: un desen făcut cu toc și cerneală, de aceeași mână care scrisese și textul.

— O ușă? o luă pe Ivy gura pe dinainte.

p. 79-82

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea

Citate cu cărți (29)

ce crezi că citesc?

Seara, când Frrrintek citea în pat, l-am strigat.

— Frrrintek?

— Da, Gronduk.

— Nu pot dormi.

— Citește o carte.

— Cititul mă obosește. Doar știi că sunt abia în clasa pregătitoare.

— Tocmai. Dacă te obosește, până la urmă o să adormi.

— N-are nicio legătură, Frrrintek.

— Cum? Oboseala n-are nici o legătură cu somnul? a întrebat Frrrintek, aplecându-se din patul lui de sus ca să se uite la mine.

Câștigasem. Când Frrrintek se apleacă peste marginea patului ca să-mi vorbească, asta înseamnă că își lasă cartea deoparte și că ne petrecem seara stând de vorbă.

— De nu vor oamenii să cunoască adevărul? l-am întrebat de Frrrintek.

— Care oameni? Care adevăr, Gronduk?

— Oamenii de la școală. N-au vrut să afle că piramidele au fost inventate din cauza duhorii camembertului. ...

— Sunt prea tineri, a declarat el. Din cauza asta. Nu sunt încă pregătiți.

— Dar Pascaline? Pascaline e bătrână. Ar trebui să înțeleagă.

— Nu, Gronduk. Învățătoarele nu îmbătrânesc niciodată. E din cauza contaminării. Ca în cazul guturaiului. Dacă stai aproape de o persoană care are guturai, te poți molipsi. Învățătoarele, deoarece stau tot timpul printre copii, se molipsesc de tinerețea lor, ca de un guturai. Sunt contaminate.

— Și e grav? 

Eram îngrijorat din cauza lui Pascaline, întrucât chiar dacă nu mă lasă să vorbesc întotdeauna, o iubesc mult.

p. 39-42

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea