Un sens mai aparteDin el am extras:„Ai carte, ai parte”,N-ai carte... zici pas!
p. 46
Activitatea printabilă va urma
pe măsură ce am timp de ea!
sau poezia, personajul, autorul, ilustratorul, cartea ... pentru copii mici, mari sau (din)lăuntrici
Un sens mai aparteDin el am extras:„Ai carte, ai parte”,N-ai carte... zici pas!
Străbateți oceanele lumii și explorați locurile de basm aflate în drum! Rezervați acum bilete pentru croaziera de lux cu oprire în zece porturi și veți primi un exemplar gratuit din faimosul Ghid al lui H. [...]—Pune cartea aia undeva, șopti tânăra din colțul gurii. C. închise cartea, iar căpitanul Belvedere se aplecă înainte, cu o expresie absentă.— Văd că încă mai păstrezi Ghidul lui H., spuse el cu o voce posomorâtă. Cred că-i ultimul exemplar rămas la bord.— Așa și este, zise curtenitor LC. L-am găsit în spatele călcătorului de aburi din biroul bătrânului administrator. M-am gândit că pe fetiță ar putea-o amuza. [...]C. se încruntă. De fapt, îl văzuse când se pregătea să-l arunce peste bord, într-un acces de furie, în prima zi a călătoriei. Practic, trebuise să se roage de el să n-o facă, apoi să-l asculte lamentându-se despre faptul că era locotenent, nu vreun servitor [...]Ușa cabinei 21 era deschisă. C. nu rezistă. O luă în vârful picioarelor, încercând din greu, să oprească foșnetul aripilor sale, și aruncă o privire înăuntru. Cabina era magnifică. Un candelabru uriaș atârna din tavanul ornat, pe care peștii dragostei pictați acolo săreau și se avântau deasupra valurilor. Pereții erau ocupați cu rafturi de cărți și lambriuri foarte frumoase ... mai erau mese și dulapuri cu vitrine de sticlă ticsite cu obiecte nemaipomenite [...] C. era gată să se retragă tiptil când observă ceva și mai ciudat. Rafturile cu cărți erau pline de volume legate în piele, pe care le recunoscu imediat:— Ghidul lui H., șopti ea. Sunt sute!
Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarteDecât un nume adunat pe-o carte,Sperând să nu alergi imediatS-o vinzi la primul anticariat.
Îi aruncă o privire plină de mister, merse spre raftul cu cărți și scoase o carte mare și roșie, iar toate rafturile din acea parte a camerei alunecară în spate.— Ai pasaje secrete în casă?!D. rămase cu gura căscată.— Nu sunt secrete dacă știi că sunt acolo, spuse Novak, pășind în deschizătura dintre rafturi. [...]— Pasajele sunt pentru servitori, explică N. în timp ce rafturile bibliotecii se întoarseră în liniște la poziția lor inițială. Towering Heights are opt etaje, toate cu uși și pasaje ascunse. Camera mea e la etalul al cincilea și are un pasaj în spatele dulapului.
C-un degețel bine școlitEa se pune pe citit:Urmărește rând cu rând,Povestioarele spunând.Dacă nu-nțelegi prea bine,Poate nu știi limbi străine!
Legenda papirusului negruȘorathamon a fost cel mai tânăr faraon din istoria Egiptului. Legenda spune că a rămas la fel de tânăr pe durata întregii sale domnii și că, pentru a păstra secretul tinereții sale, a decis să-l transcrie pe un papirus aparte și să-l ascundă.A ales un fel foarte rar de papirus, care creștea doar în Râul Negru și era cules doar de șapte locuitori, care erau aleși de către însuși faraonul: ca să nu fie văzuți cînd ieșeau la cules, se îmbrăcau în negru, își vopseau fața în negru și culegeau planta doar în nopțile fără lună.A poruncit, așadar, ca secretul tinereții lui să fie scris pe acest papirus negru, folosind cerneala Sepiei Sepioase din Nil, o specia foarte rară de sepie de apă dulce. Sepia asta era pescuită doar de șapte pescari, care ieșeau la pescuit doar în nopțile fără lună, îmbrăcați în negru și cu fețele vopsite în negru.Când a murit, după mulți ani, faraonul Șorathamon a vrut ca, lângă el, să fie îngropat și Papirusul Negru și, odată cu acesta, și secretul tinereții lui...
Mă plictiseeeesc... Mă plictiseeesc când citesc ...Litere... Litere... Litere...Cartea asta e grea...N-are poze în eaAre litere... Litere... Litere...Nu pot să mă concentrezLitere... Litere...Și mă enervezLitere... Litere...Nu-mi place să citesc delocEu aș vrea să mă joc
Apoi deschise o ușă uriașă și îl pofti pe Basil într-o măreață librărie rotundă. Profesorul deschidea cărți de mărimea unor enciclopedii, volum după volum. Basil învăță că fiecare pas înainte în artă, muzică și știință din lume reprezenta un dar al cunoștințelor oamenilor din Helios. Epoca neagră care a torturat Europa s-a sfârșit când oamenii din Helios au inspirat Renașterea. Mai târziu, ei au ajutat la crearea Revoluției Industriale.— Dar, spuse profesorul cu un oftat trist, pacea adusă de Helios nu a ținut mult. Întotdeauna s-au lăsat conduși de setea de putere care i-a dus la război, iar fiecare război a pus capăt tentativei noastre de a-i învăța despre artă și știință, și despre importanța păcii.
Acesta-i motivul!Cărțile sunt ferfeniță,Nu că le-a citit Ioniță,Ci o soră de trei aniȘi vreo patru șobolani!
[...] iubea cărțile. Citea toată ziua. Citea dimineața, înainte să se scoale din pat. Citea seara, înainte să meargă la culcare. Citea noaptea, după care se băga în pat. Când intrau mama sau tatăl ei, se prefăcea că doarme. Dar nu dormea. Citea sub plapumă. Și-a făcut sute de noi prieteni în cărți. Erau și câțiva care nu-i plăceau. Dar asta-i viața. Povestea noastră începe în bibliotecă. [...]— De ce ești supărată?— Din cauza tuturor acestor cărți. A cărților pe care nu le împrumută nimeni.— Nu mai împrumută nimeni nicio carte?— Da, aproape nimeni.— De ce nu le mai împrumută nimeni?— Pentru că sunt mulți oameni care habar n-au ce pierd. [...] E trist pentru că trebuie să distrugă cărțile pe care nu le împrumută nimeni.— Trebuie să salvăm cărțile. [...] Trebuie să ne asigurăm că sunt citite. E singura cale să le ținem în viață— E adevărat. Dar cineva trebuie să le împrumute.— Pot să le împrumut eu.