Citate cu cărți (45)

ce crezi că citesc?

— E un început, nu se lăsă Masklin. Cu timpul or să vină mai mulți. Cu toții trebuie învățați să citească. Nu cine știe ce, ci cât să se descurce. Apoi, cinci dintre cei mai buni trebuie învățați cum să-i învețe pe alții să citească.

— La asta cum te-ai mai gândit? întrebă Botoasa.

— Obiectul mi-a spus, răspunse Masklin. E o chestie care se cheamă Analiza Căii Critice. Înseamnă că întotdeauna există ceva cu care trebuie să începi. De exemplu, dacă vrei să construiești o casă, trebuie să știi cum să faci cărămizi, dar mai înainte de a face cărămizi trebuie să știi ce fel de argilă să folosești și tot așa. [...] Vreau să înveți să citești cât mai bine. 

— De ce?

— Pentru că trebuie să învățăm să gîndim, spuse Masklin.

— Dar eu știu să gândesc.

— Oare? zise Masklin. Adică, da, știi, dar simt că există o mulțime de lucruri pe care nu le putem gândi pentru că nu știm cuvintele potrivite. Uită-te la nomii din Magazin. Ei nu știu cum sunt vântul și ploaia cu adevărat. [...] Nu știu, și nici măcar nu-și dau seama că nu știu. Dar NOI ce anume nu știm? Trebuie să citim tot ce putem. Lui Strajă însă nu prea îi convine. El crede că numai călugării de la Papetărie ar trebui să citească. Problema lor este însă că nu încearcă să înțeleagă lucrurile.

Strajă fusese furios.

— CITITUL, spusese el. Vrei ca orice prost de nom să vină aici și să tocească toate literele de atâta uitat la ele? De ce să nu le dezvăluim atunci toate secretele? De ce să nu-i învățăm pe toți să scrie?

— Putem face asta mai târziu, zisese Masklin pe un ton blând.

— CE?

— Nu e chiar așa de grav, să știi. [...]

— Când am spus că am să te ajut, nu mă așteptam la așa ceva, strigase Strajă.

— Ca să fiu sincer, nici eu! spusese tăios Masklin. [...]

— Și ce vrei să fac?

— Câte cărți sunt în total?

— Sute, mii!

— Și știi ce scrie în ele?

Strajă îl privise interzis.

— Dar tu șii despre ce vorbești? întrebase el.

— Nu, dar vreau să aflu.

— Sunt despre... toate. Nici nu ți-ar veni să crezi. Sunt pline de cuvinte pe care nici măcar eu nu le înțeleg.

— Dar nu poți găsi o carte care să-ți spună cum să înțelegi cuvintele pe care nu le înțelegi? întrebase Masklin. „Asta este Analiza Căii Critice”, gândi el. „Încep să o aplic și eu fără să-mi dau seama”.

p. 171-175

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

În camion. Prima carte din trilogia nomilor (cunoscută și ca trilogia Bromeliadelor) de Terry Pratchett, traducere de Dan Doboș, editura Corint Junior, 2007

Citate cu cărți (44)

ce crezi că citesc?

Poate că n-aș fi aflat, copii, dacă într-o seară, când stăteam și citeam la lumina blândă a lămpii de masă, n-aș fi auzit această discuție venind dintr-un colț al camerei:

— Ia vezi tu ce face...

— Ce să facă? Se uită ca pisica în calendar...

— Citește?

— Da. Mă întreb de ce nu scrie. Așa ar fi firesc: cititorii să citească și scriitorii să scrie! El doar se laudă că e scriitor.

Am ridicat ochii de pe carte. Desigur se vorbea despre mine. Cine altul se mai laudă că e scriitor? Și când se vorbește despre mine, chiar când se vorbește de bine - ceea ce până acum n-a fost cazul - trebuie să aflu. De aceea am rostit:

— Fiți buni și spuneți-mi în față ce aveți de spus. Nu vorbiți pe la colțuri. 

p. 52

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Iar am necazuri, copii! de Octav Pancu-Iași în Țaraundevinerierajoi : antologie de schițe și povestiri. editura ASCR, 2017

Citate cu cărți (43)

ce crezi că citesc?

Eu știu ce este-o carte;

adesea m-a purtat

prin țări îndepărtate,

la Verde-împărat.

M-a dus și pe sub ape

și peste munți m-a dus,

prin lumi nemaiumblate

și până-n lună, sus.

Patrocle și Lizuca

îmi sunt prieteni buni;

cu Albă-ca-Zăpada

am săvârșit minuni.

Păcală, Buratino,

atât de dragi mi-au fost!

Ce poezii frumoase

din cărți știu pe de rost!

Mi le-au citit mămica,

educatoarea mea

Când voi citi eu singur,

mai mult îmi vor plăcea!

p. 37

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Cartea de Natalia Poșa în Cine ești tu primăvară, ilustrații de Stela Crețu, editura Ion Creangă, 1988

Citate cu cărți (42)

ce crezi că citesc?

Se adunau inevitabil în jurul mesei lui Ombric, unde se înghionteau ca să-și bage nasul și să se uite la toate mecanismele și dispozitivele, la recipientele de cele mai neașteptate culori și forme care clocoteau pe foc, la globurile unor lumi cunoscute și necunoscute, la ceasurile care puteau întoarce timpul, la uneltele cu funcții ciudate și încântătoare, la mașinăriile acționate cu aripi de vânt, la cele care schimbau vremea după plac, la lupele atât de puternice încât vedeai cu ele scrisuri secrete, bacterii și microbi. Și la cărți. Cărți fără număr. Munți de cărți care conțineau cunoaștere încă de când se știa de existența timpului. [...] Vrăjitorul a scos din bibliotecă cea mai veche carte și a citit concentrat din ea. În liniște. Încruntat. Insectele îi povestiseră că văzuseră în pădurea LUI fermecată lucruri tulburătoare. Apăruseră umbre aruncate de nimic care să poată fi văzut. Umbre tăcute de forme ciudate. În fiecare noapte intrau tot  mai adânc în pădure și se apropiau tot mai mult de Rădăcina Falnică. 

p. 26-27

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Străjerii copilăriei. Cartea întâi: Nicolaus Miazănoapte și bătălia cu Regele Coșmar de William Joyce și Laura Geringer, traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu, editura Arthur, 2023, colecția Orange fantasy

Citate cu cărți (41)

ce crezi că citesc?

Compensație

La Georgică, în caiete,

Sunt doar zmângăleli și pete,

Cărțile-s, în schimb, curate,

Că sunt nedeschise toate!

p. 52

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

de Giuseppe Navarra în Bolduri cu imbolduri : epigrame școlare, ilustrații de Matty, editura Ion Creangă, 1975

Citate cu cărți (40)

ce crezi că citesc?

... Mare bătaie de cap, mai cu seamă pentru o fetiță de nouă ani. În ciuda dificultăților, se descurcase destul de bine, însă îi scăpase un amănunt: uitase acasă cartea pe care trebuia s-o ducă înapoi la biblioteca școlii chiar în dimineața aceea. Își dăduse seama abia când străbătuseră deja jumătate din drum. [...] Dacă îi explica totul învățătoarei care se ocupa de bibliotecă, doamna Ursula (cunoscută între copii drept Canișa) cu siguranță  avea să înțeleagă. Era o femeie cu alergie la copii, căreia-i sărea repede muștarul, dar de data asta Noa avea un motiv întemeiat să nu înapoieze cartea. Sau poate nu.

— Nu-mi veni cu gogoși de-astea! se răsti doamna Ursula, cu ochii scăpărând de furie, când Noa încercă să-i spună că uitase cartea. Ești pedepsită să nu ieși în recreație! Stai în picioare acolo, cu fața la perete. Și n-0 să mai poți împrumuta cărți de la bibliotecă o lună de zile. Poate așa te înveți minte, cap sec!

Noăi cel mai mult îi plăcea să citească. Mergea la bibliotecă de mai multe ori pe săptămână. Împrumuta cărți pe care acasă le devora ca pe niște delicioase prăjituri cu ciocolată și frișcă, iar apoi le restituia întotdeauna la termen. Oricum am privi lucrurile, pedeapsa fusese nedreaptă.

— O lună? protestă viitoarea astronaută. Dar insistați mereu că trebuie să citim, că e bine pentru minte, pentru vocabular și pentru viață. Cum poate o bibliotecară pedepsi o fetiță interzicându-i să mai împrumute cărți? N-are sens, își încheie ea pledoaria, gândindu-se că, în fața unui argument așa de convingător, doamna Ursula n-o să aibă ce face și o să se răzgândească. 

— Fetiță afurisită! se zbârli Canișa, furioasă. Obrăznicătură ce ești! Ei bine, să știi că nu tolerez obrăzniciile. Luna fără cărți tocmai s-a transformat în două. Îndrăznește acum să mai deschizi gura, adăugă, țintuind-o cu privirea de parcă ar fi urât-o cu fiecare celulă a corpului.

p. 8-11

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea! 

Domnișoara Bubble de Ledicia Costas, ilustrații de Andres Meixide, traducere din limba spaniolă de Oana-Dana Balaș, Polirom, 2019, colecția Junior

Citate cu cărți (39)

ce crezi că citesc?

Sunt pisoii iuți la minte, 

socotesc, citesc cuvinte

și pictează, dacă-i pui, 

roșu, bleu, galben, verzui.

[...]

Cântă multe mâțe-n cor

când e luna spectator.

Câinii - poate-o să vă mire -

Nu-ncetează să le-admire.

prima pagină, ultima pagină

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce mă ocup de ea!

Prietenii noștri pisoi de Axel Scheffler și Frantz Wittkamp, traducere din germană de Ioana Pârvulescu, Humanitas, 2023

Citate cu cărți (38)

ce crezi că citesc?

La locul de joacă, în pauză, Nathan a încercat iar să o facă pe Prudence să plângă. Ea se sprijinea de cadrul de cățărat, când el a dat buzna spre ea, făcând-o să scape cartea din care citea.

— Bleeaahh! a urlat el, deschizând gura foarte larg. Am să te mănânc! Și pe tatăl tău. Sunt un hipopotam!

De fapt, chiar semăna puțin cu unul. Prudence și-a luat cartea de jos.

— Hipopotamii sunt erbivori, a spus ea. Nu consumă carne. Toată lumea știe asta. Și încă ceva, a adăugat ea. N-a existat niciodată un hipopotam la fel de urât ca tine.

— Prudence Pry! E urât să spui așa ceva! Domnișoara Thripps era de serviciu la locul de joacă, așa că se plimba prin preajmă, băgându-și nasul în treburile altora și înțelegând totul greșit, ca de obicei. L-ai jignit pe bietul Nathan. Cred că ar trebui să-ți ceri scuze imediat! Prudence a ridicat din umeri.

— Îmi pare rău. 

Își băgase deja nasul înapoi în carte. Nu cred că-i păsa. Părea că citește, dar  nu sunt sigur că asta făcea, fiindcă ținea cartea cu susul în jos.

p. 43-44

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce mă ocup de ea!

Dispăruții de Veronica Cossanteli, ilustrații Steve Wells, editura Rao, 2014

Citate cu cărți (37)

ce crezi că citesc?

Ilustrativ e faptul care 

îți ilustrează-o-mprejurare.

Ilustrator e un artist,

desenator sau colorist,

care în cărți sau alte spații

face desene, ilustrații.

p. 106

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Când paronimele preferă rimele: mic dicționar ilustrat de paronime de Passionaria Stoicescu, ilustrații Georgian Gînguț, editura Carminis, 2015

Citate cu cărți (36)

ce crezi că citesc?

— Și dacă nu-ți place să coși, atunci ce-ți place să faci? întrebă el.

— În special să citesc. Când am ocazia.

— Oh. Sigur.

În ceea ce-l privea pe Solly, cititul era cam același lucru cu zborul fără aripi și cu toaletele la care trăgeai apa. Era ceva ce nu avea să i se întâmple niciodată [...]

— Oricum e mult mai bine decât în sat, spuse Prudence. E plin de bârfitori satul acesta. Mereu dau fuga la mama să-i spună că m-au văzut cu o carte.

— Ce găsești în cărțile pe care le citești? întrebă Solly.

— Tot felul de lucruri. Povești.

— Despre ce? 

— Despre oameni care pleacă în aventuri periculoase să-și împlinească destinele.

p. 12, 15

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Lingura de argint a lui Solomon Snow de Kaye Umansky, Rao, 2008