„Caddy era în sufragerie, ghemuită pe covor, așezând foi, cărți și dosare într-un model complicat în jurul ei.— Ai grijă să nu miști nimic, îi spuse lui Indigo, care o privea. Le-am aranjat în ordinea în care trebuie să le învăț. Dacă încep la canapea și îmi croiesc drum până la fereastră, voi ști totul. [...] Începuse să își petreacă timpul într-o transă a maculaturii pentru examen și a recapitulării, urmând șirul de hârtii împrăștiat în Casa-Banană din cameră în cameră, în căutare de noi cunoștințe. Totul devenise un soi de safari. Vâna fapte și teorii și era ușor uimită că, după ce le găsea, le mai și ținea minte. Câteodată, safariul era lipsit de succes, și atunci era prinsă într-o mlaștină. Literatura engleză era o mlaștină îngrozitoare, în special Shakespeare, și mai ales Hamlet, piesa. Caddy avea un exemplar din Hamlet de trei ani. Totuși, nu putea să îl citească. Parcă îi anestezia creierul. În ziua dinaintea examenului la literatură tot nu îl citise.— Va trebui pur și simplu să sar peste toate întrebările legate de Shakespeare, îi spuse ea lui Indigo.— Mai bine l-ai citi, spuse Indigo. […]Asta a ajutat-o pe Caddy să iasă destul de ușor din mlaștina Hamlet. L-a înlocuit pe Hamlet cu Michael, pe Ofelia cu ea și îi adăuga pe cei doi prieteni de fiecare dată când acțiunea încetinea foarte tare și reuși cumva să parcurgă toată piesa la timp pentru a o discuta foarte inteligent la examenul de a doua zi. Totuși, a fost o mare ușurare să revină la chimie, care era scrisă într-o engleză normală și plină de nume familiare de pe grila de culori care încă atârna pe perete în bucătărie.”
Descarcă, printează, completează. Distracție faină și succes!
