Blog-hobby. Pe care îl vreau a fi (și) educativ (doar să nu solicitați să prezint cursuri și diplome în domeniu). Ca atare, dacă considerați că îl puteți folosi ca resursă educațională: SUNTEȚI INVITAȚII MEI! ☺
M-am trezit acum, adult, că îmi plac mai mult cărțile pentru copii decât îmi plăceau în copilărie. Probabil pentru că în copilărie nici n-am avut prea multe. Și nu-mi plăceau nici poeziile. Și nici nu mi s-a citit. Doctorul Aumădoare (Kornei Ciukovski, V. Cijikov), Lumea poveștilor (Ion Vlasiu, Clelia Ottone), Ciopârțilă (Tiberiu Utan, Clelia Ottone) îmi sunt cărțile de căpătâi ale copilăriei. N-au fost singurele cărți pe care le-am avut. Doar că pe acestea trei mi le amintesc clar. În prezent, când nu mă mai pot opri din a cumpăra ”vechituri” de prin anticariate, descopăr la răsfoire (foarte rar la coperți, care probabil că nu durau prea mult când eram mică) dintr-o privire pe ilustrație că, de fapt, ”pe asta o știu!”, ”pe asta am avut-o și eu!”. Și stau pironită și pierdută și privesc imaginile care mă conectează instantaneu la acea vârstă (aparent) trecută. Sentimentul de deja vu pe care îl încerc este întotdeauna tulburător și răscolitor, și în același timp foarte plăcut. Dar niciodată nu-mi aduc aminte de ceva despre text. Presupun că astăzi mă aflu într-un plin proces de recuperare a acestei verigi-lipsă: textul.
Astăzi, parcurg (și) cărți pe care nu le-am avut înainte vreodată și nu mă pot hotârî ce apreciez mai mult: textul sau ilustrația. Cel mai fain este când cele două sunt perfect echilibrate. Deși se întâmplă și să păstrez o carte doar datorită uneia: fie textul, fie ilustrația. Iar APRECIEREA mea este, firește, subiectivă. Dealtfel, sunt încă în creștere, respectiv, rafinare* a gustului atât pentru ilustrație, cât și pentru text :)
Postările nu pot rămâne fixe deși mi-aș dori să nu mai intervin asupra lor. Vor fi completate pe parcurs ce descopăr / citesc cărți noi (sau vechi).
Dacă întâlniți în titlul postării sau în etichete următorii termeni, ei înseamnă:
vs. (versus) = mai degrabă ”comparat cu”; mai puțin ”împotriva”, ”opus lui”
bibliografie = întotdeaună subiectivă și selectivă, niciodată exhaustivă
bibliografie = întotdeaună subiectivă și selectivă, niciodată exhaustivă
fantezie = exact definiția din DEX adică plăsmuire, născocire. Toate postările care îl conțin trebuie tratate ca atare. Dacă vă plac, mă bucur. În orice caz, nu le luați prea în serios :)
Nu dețin drepturi pentru nicio fotografie, filmare etc. Mă străduiesc ca la fiecare ilustrație postată să menționez datele de identificare: autor, ilustrator, traducător, editura, an. E posibil să-mi mai scape din detalii, de aceea, am creat pagina REFERINȚE unde voi înșira datele bibliografice complete. Mi-ar fi plăcut ca în pagina menționată să inserez și fotografia copertei în dreptul fiecărui titlu și să le ordonez alfabetic dar editorul de text al blogului este (deocamdată) simplisim, nu permite... Ca atare, mai studiez / probez variante și posibilități de prezentare ...
Jocurile sunt create pe platforme gratuite, astfel: cuvintele încrucișate pe Crossword Labs, celelalte (perechi, chestionar ș.a.) pe Wordwall, cu mențiunea că ideile îmi aparțin.
* fiindcă veni vorba despre educație și rafinare e cazul să amintesc de grupul fb Cărți fără pereche, care este cumva un promotor al acestui blog: multe postări (în special primele) de aici sunt găzduite (într-o formă-text similară) și acolo. Dar mai important este că multe dintre ideile, respectiv postările pe care le voi dezvolta aici (și de acum încolo) s-au născut / au dospit ca urmare a urmăririi (sâc!) acestui grup. Două importante motive pentru care am ales să comut (și) aici:
1. fb dă rateuri mereu (în ultima vreme): am neplăcuta surpriză că nu (mai) pot accesa anumite postări sau comentarii. Și nici nu știu dacă vor mai putea fi accesate vreodată...
2. + un oarecare sentiment al risipirii lor (postărilor) în totalitatea celorlalte, sentiment înlocuit aici de mai confortabilul ”locșorul meu”.
am mai creat conținut și aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu