La locul de joacă, în pauză, Nathan a încercat iar să o facă pe Prudence să plângă. Ea se sprijinea de cadrul de cățărat, când el a dat buzna spre ea, făcând-o să scape cartea din care citea.— Bleeaahh! a urlat el, deschizând gura foarte larg. Am să te mănânc! Și pe tatăl tău. Sunt un hipopotam!De fapt, chiar semăna puțin cu unul. Prudence și-a luat cartea de jos.— Hipopotamii sunt erbivori, a spus ea. Nu consumă carne. Toată lumea știe asta. Și încă ceva, a adăugat ea. N-a existat niciodată un hipopotam la fel de urât ca tine.— Prudence Pry! E urât să spui așa ceva! Domnișoara Thripps era de serviciu la locul de joacă, așa că se plimba prin preajmă, băgându-și nasul în treburile altora și înțelegând totul greșit, ca de obicei. L-ai jignit pe bietul Nathan. Cred că ar trebui să-ți ceri scuze imediat! Prudence a ridicat din umeri.— Îmi pare rău.Își băgase deja nasul înapoi în carte. Nu cred că-i păsa. Părea că citește, dar nu sunt sigur că asta făcea, fiindcă ținea cartea cu susul în jos.
p. 43-44
activitatea printabilă va urma
pe măsură ce mă ocup de ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu