Alandala își mângâie barba.— Sunt de acord că trebuie să plecați din Măisăfie. Dar mă tem că nu veți putea lăsa povestea asta în urma voastră.— De ce nu? îl întreb.Bătrânul vrăjitor scotocește printre faldurile mantiei și scoate de acolo o carte veche și mototolită.— Pentru că e povestea ta, Max... Și urmează partea cea mai bună!Mă cuprinde brusc un fior. Nu prea înțeleg ce zice Alandala, dar, orice ar fi sună mult mai interesant decât să fii ucenic de trubadur.— Adică... prezice viitorul? întreabă Millie.— Aceste pagini au prezis cu exactitate fiecare eveniment important din istoria regatului, încuviințează Alandala. Invaziile vikingilor... Invazia lăcustelor din 1312... Invenția pop-cornului cu aromă de brânză...— Și ce treabă are asta cu mine?— Una importantă, Max, răspunse Alandala. De fapt, ești pomenită și tu în carte!— Zău?— Nu ți se spune pe nume, continuă Alandala. Dar am cercetat cu atenție textul și sunt încredințat că e vorba despre tine.— Cum ai reușit să înțelegi ce spune? întreabă Kevyn răsfoind paginile îngălbenite. E o păsărească de neînțeles!— E scrisă într-o limbă magică. O pot citi doar cei cu puteri magice!— Fir-ar să fie! bombăne Kevyn.— Cartea profețiilor a fost creată de vrăjitorii din vechime, continuă Alandala. Timp de generații, a rămas în grija magicienilor regali din Măisăfie.— Aha! Deci așa a ajuns la tine!— Nu, am găsit-o la un talcioc. A fost un chilipir. Am mai luat o maimuță de ceramică, niște proteze dentare folosite, un...— Îhâm! Ai spus că sunt și eu acolo!— Sigur că ești! Ascultați cu atenție!
p. 123-126
activitatea printabilă va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu