Poate că n-aș fi aflat, copii, dacă într-o seară, când stăteam și citeam la lumina blândă a lămpii de masă, n-aș fi auzit această discuție venind dintr-un colț al camerei:— Ia vezi tu ce face...— Ce să facă? Se uită ca pisica în calendar...— Citește?— Da. Mă întreb de ce nu scrie. Așa ar fi firesc: cititorii să citească și scriitorii să scrie! El doar se laudă că e scriitor.Am ridicat ochii de pe carte. Desigur se vorbea despre mine. Cine altul se mai laudă că e scriitor? Și când se vorbește despre mine, chiar când se vorbește de bine - ceea ce până acum n-a fost cazul - trebuie să aflu. De aceea am rostit:— Fiți buni și spuneți-mi în față ce aveți de spus. Nu vorbiți pe la colțuri.
p. 52
activitatea printabilă va urma
pe măsură ce am timp de ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu