Se adunau inevitabil în jurul mesei lui Ombric, unde se înghionteau ca să-și bage nasul și să se uite la toate mecanismele și dispozitivele, la recipientele de cele mai neașteptate culori și forme care clocoteau pe foc, la globurile unor lumi cunoscute și necunoscute, la ceasurile care puteau întoarce timpul, la uneltele cu funcții ciudate și încântătoare, la mașinăriile acționate cu aripi de vânt, la cele care schimbau vremea după plac, la lupele atât de puternice încât vedeai cu ele scrisuri secrete, bacterii și microbi. Și la cărți. Cărți fără număr. Munți de cărți care conțineau cunoaștere încă de când se știa de existența timpului. [...] Vrăjitorul a scos din bibliotecă cea mai veche carte și a citit concentrat din ea. În liniște. Încruntat. Insectele îi povestiseră că văzuseră în pădurea LUI fermecată lucruri tulburătoare. Apăruseră umbre aruncate de nimic care să poată fi văzut. Umbre tăcute de forme ciudate. În fiecare noapte intrau tot mai adânc în pădure și se apropiau tot mai mult de Rădăcina Falnică.
p. 26-27
activitatea printabilă va urma
pe măsură ce am timp de ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu