Citate cu cărți (53)

ce crezi că citesc?

Îi aruncă o privire plină de mister, merse spre raftul cu cărți și scoase o carte mare și roșie, iar toate rafturile din acea parte a camerei alunecară în spate. 

— Ai pasaje secrete în casă?!

D. rămase cu gura căscată.

— Nu sunt secrete dacă știi că sunt acolo, spuse Novak, pășind în deschizătura dintre rafturi. [...]

— Pasajele sunt pentru servitori, explică N. în timp ce rafturile bibliotecii se întoarseră în liniște la poziția lor inițială. Towering Heights are opt etaje, toate cu uși și pasaje ascunse. Camera mea e la etalul al cincilea și are un pasaj în spatele dulapului.

p. 183, 184

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Băiatul și gândacul magic de Maya Gabrielle Leonard, ilustrații de Júlia Sardà, traducere de Liliana Pelici, editura Rao, 2017

Citate cu cărți (52)

ce crezi că citesc?

C-un degețel bine școlit

Ea se pune pe citit:

Urmărește rând cu rând,

Povestioarele spunând.

Dacă nu-nțelegi prea bine,

Poate nu știi limbi străine!

p. 24

Activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

„Povestitoarea” în „Noi poezii cu Ma și Mi” de Irina Becher, ilustrații: Jesuso Ortiz, editura Curtea veche, 2022

Citate cu cărți (51)

ce crezi că citesc?

Legenda papirusului negru

 

Șorathamon a fost cel mai tânăr faraon din istoria Egiptului. Legenda spune că a rămas la fel de tânăr pe durata întregii sale domnii și că, pentru a păstra secretul tinereții sale, a decis să-l transcrie pe un papirus aparte și să-l ascundă.

A ales un fel foarte rar de papirus, care creștea doar în Râul Negru și era cules doar de șapte locuitori, care erau aleși de către însuși faraonul: ca să nu fie văzuți cînd ieșeau la cules, se îmbrăcau în negru, își vopseau fața în negru și culegeau planta doar în nopțile fără lună. 

A poruncit, așadar, ca secretul tinereții lui să fie scris pe acest papirus negru, folosind cerneala Sepiei Sepioase din Nil, o specia foarte rară de sepie de apă dulce. Sepia asta era pescuită doar de șapte pescari, care ieșeau la pescuit doar în nopțile fără lună, îmbrăcați în negru și cu fețele vopsite în negru. 

Când a murit, după mulți ani, faraonul Șorathamon a vrut ca, lângă el, să fie îngropat și Papirusul Negru și, odată cu acesta, și secretul tinereții lui...

p. 20 

activitatea printabilă va urma
pe măsură ce am timp de ea!

Misterul papirusului negru de Geronimo Stilton, după o idee originală de Elisabetta Dami, ilustrații: Alessandro Muscillo (desen), Riccardo Sisti (tuș), Daria Cerchi (culoare), traducere: Epsilon Alfa, editura Rao, 2019

Citate cu cărți (50)

ce crezi că citesc?

Mă plictiseeeesc... Mă plictiseeesc când citesc ...

Litere... Litere... Litere...

Cartea asta e grea...

N-are poze în ea

Are litere... Litere... Litere...

Nu pot să mă concentrez

Litere... Litere...

Și mă enervez

Litere... Litere...

Nu-mi place să citesc deloc

Eu aș vrea să mă joc

2. 02:16

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Mă plictisesc de Ada Milea în Alice după Lewis Carroll / https://adamilea.bandcamp.com/track/m-plictisesc

Citate cu cărți (49)

ce crezi că citesc?

Apoi deschise o ușă uriașă și îl pofti pe Basil într-o măreață librărie rotundă. Profesorul deschidea cărți de mărimea unor enciclopedii, volum după volum. Basil învăță că fiecare pas înainte în artă, muzică și știință din lume reprezenta un dar al cunoștințelor oamenilor din Helios. Epoca neagră care a torturat Europa s-a sfârșit când oamenii din Helios au inspirat Renașterea. Mai târziu, ei au ajutat la crearea Revoluției Industriale.

— Dar, spuse profesorul cu un oftat trist, pacea adusă de Helios nu a ținut mult. Întotdeauna s-au lăsat conduși de setea de putere care i-a dus la război, iar fiecare război a pus capăt tentativei noastre de a-i învăța despre artă și știință, și despre importanța păcii.

p. 32

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Extraordinarele aventuri ale lui Basil cel banal de Wiley Miller, editura Rao, 2012

Citate cu cărți (48)

ce crezi că citesc?

Acesta-i motivul!

Cărțile sunt ferfeniță,

Nu că le-a citit Ioniță,

Ci o soră de trei ani

Și vreo patru șobolani!

p. 67

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

de Giuseppe Navarra în Bolduri cu imbolduri : epigrame școlare, ilustrații Matty, editura Ion Creangă, 1975

Citate cu cărți (47)

ce crezi că citesc?

[...] iubea cărțile. Citea toată ziua. Citea dimineața, înainte să se scoale din pat. Citea seara, înainte să meargă la culcare. Citea noaptea, după care se băga în pat. Când intrau mama sau tatăl ei, se prefăcea că doarme. Dar nu dormea. Citea sub plapumă. Și-a făcut sute de noi prieteni în cărți. Erau și câțiva care nu-i plăceau. Dar asta-i viața. Povestea noastră începe în bibliotecă. [...]

— De ce ești supărată?

— Din cauza tuturor acestor cărți. A cărților pe care nu le împrumută nimeni.

— Nu mai împrumută nimeni nicio carte?

— Da, aproape nimeni.

— De ce nu le mai împrumută nimeni?

— Pentru că sunt mulți oameni care habar n-au ce pierd. [...] E trist pentru că trebuie să distrugă cărțile pe care nu le împrumută nimeni.

— Trebuie să salvăm cărțile. [...] Trebuie să ne asigurăm că sunt citite. E singura cale să le ținem în viață

— E adevărat. Dar cineva trebuie să le împrumute. 

— Pot să le împrumut eu.

p. 107, 142

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Fetița care voia să salveze cărțile de Klaus Hagerup, ilustrații de Lisa Aisato, editura Univers, 2017

Citate cu cărți (46)

ce crezi că citesc?

Biblioteca

Pentru lumea cititoare,

Fie mică, fie mare,

Templul ei mereu adună

Carte bună,

De lumină.

Clar le este tuturor:

Piciul, dacă-i cititor,

Crește mult mai repejor;

Fetița cu cartea-n mână

E frumoasă ca o zână, 

Iar, împreună, logofeți,

Nu-s doar frumoși,

Ci și deștepți.

p. 30

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

de Leo Butnaru în Căruțul cu îngeri, ilustrații de Violeta Dabija, editura Prut Internațional, 2004

Citate cu cărți (45)

ce crezi că citesc?

— E un început, nu se lăsă Masklin. Cu timpul or să vină mai mulți. Cu toții trebuie învățați să citească. Nu cine știe ce, ci cât să se descurce. Apoi, cinci dintre cei mai buni trebuie învățați cum să-i învețe pe alții să citească.

— La asta cum te-ai mai gândit? întrebă Botoasa.

— Obiectul mi-a spus, răspunse Masklin. E o chestie care se cheamă Analiza Căii Critice. Înseamnă că întotdeauna există ceva cu care trebuie să începi. De exemplu, dacă vrei să construiești o casă, trebuie să știi cum să faci cărămizi, dar mai înainte de a face cărămizi trebuie să știi ce fel de argilă să folosești și tot așa. [...] Vreau să înveți să citești cât mai bine. 

— De ce?

— Pentru că trebuie să învățăm să gîndim, spuse Masklin.

— Dar eu știu să gândesc.

— Oare? zise Masklin. Adică, da, știi, dar simt că există o mulțime de lucruri pe care nu le putem gândi pentru că nu știm cuvintele potrivite. Uită-te la nomii din Magazin. Ei nu știu cum sunt vântul și ploaia cu adevărat. [...] Nu știu, și nici măcar nu-și dau seama că nu știu. Dar NOI ce anume nu știm? Trebuie să citim tot ce putem. Lui Strajă însă nu prea îi convine. El crede că numai călugării de la Papetărie ar trebui să citească. Problema lor este însă că nu încearcă să înțeleagă lucrurile.

Strajă fusese furios.

— CITITUL, spusese el. Vrei ca orice prost de nom să vină aici și să tocească toate literele de atâta uitat la ele? De ce să nu le dezvăluim atunci toate secretele? De ce să nu-i învățăm pe toți să scrie?

— Putem face asta mai târziu, zisese Masklin pe un ton blând.

— CE?

— Nu e chiar așa de grav, să știi. [...]

— Când am spus că am să te ajut, nu mă așteptam la așa ceva, strigase Strajă.

— Ca să fiu sincer, nici eu! spusese tăios Masklin. [...]

— Și ce vrei să fac?

— Câte cărți sunt în total?

— Sute, mii!

— Și știi ce scrie în ele?

Strajă îl privise interzis.

— Dar tu șii despre ce vorbești? întrebase el.

— Nu, dar vreau să aflu.

— Sunt despre... toate. Nici nu ți-ar veni să crezi. Sunt pline de cuvinte pe care nici măcar eu nu le înțeleg.

— Dar nu poți găsi o carte care să-ți spună cum să înțelegi cuvintele pe care nu le înțelegi? întrebase Masklin. „Asta este Analiza Căii Critice”, gândi el. „Încep să o aplic și eu fără să-mi dau seama”.

p. 171-175

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

În camion. Prima carte din trilogia nomilor (cunoscută și ca trilogia Bromeliadelor) de Terry Pratchett, traducere de Dan Doboș, editura Corint Junior, 2007

Citate cu cărți (44)

ce crezi că citesc?

Poate că n-aș fi aflat, copii, dacă într-o seară, când stăteam și citeam la lumina blândă a lămpii de masă, n-aș fi auzit această discuție venind dintr-un colț al camerei:

— Ia vezi tu ce face...

— Ce să facă? Se uită ca pisica în calendar...

— Citește?

— Da. Mă întreb de ce nu scrie. Așa ar fi firesc: cititorii să citească și scriitorii să scrie! El doar se laudă că e scriitor.

Am ridicat ochii de pe carte. Desigur se vorbea despre mine. Cine altul se mai laudă că e scriitor? Și când se vorbește despre mine, chiar când se vorbește de bine - ceea ce până acum n-a fost cazul - trebuie să aflu. De aceea am rostit:

— Fiți buni și spuneți-mi în față ce aveți de spus. Nu vorbiți pe la colțuri. 

p. 52

activitatea printabilă va urma

pe măsură ce am timp de ea!

Iar am necazuri, copii! de Octav Pancu-Iași în Țaraundevinerierajoi : antologie de schițe și povestiri. editura ASCR, 2017