Există poezii care-ți stârnesc imaginația și inspirația. Aceasta este una dintre ele. Noi am numit-o poezie deschisă pentru că la fiecare (re)lectură, ne mai vine o idee de pasăre. De fiecare dată când o citim, de atâtea ori simțim nevoia să mai inventăm o rimă.
Păsările Marinei Debattista, continuu exercițiu de semantică și poezie cu pene. Dar nu pană de inspirație (dimpotrivă), ci pană de scris!
![]() |
Marina Debattista. Dejunul unei frunze. Editura Froniera, 2020 |
Penele noastre au completat:
Pasărea liră
Mereu se miră
Pasărea Colibri
N-are pic de gri
Pasărea Roc
E mare în cioc
Pasărea de curte
Poftește să zburde
Pasărea din mână
Pe gard se-amână
Pasărea în zbor
Nu intră în nor
Pasărea din înalt
Privește la asfalt
Pasărea din cârd
Vrea să fie-n vârf
Pasărea din vârf
Visează la sovârf
Pasărea de fier
Nu vrea colier
Pasărea de dar
Nici n-are habar
Pasărea neagră
N-are nicio treabă
Pasărea bibelou
Nu depune ou
Pasărea din laț
E fiartă la maț
Pasărea din colivie
Nu mai este vie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu