La Grădina zoologică

Sunt pe deplin încredințată:

Marin Sorescu a scris proză ritmată

În „Unde fugim de acasă?”.

Însă vreau să mă fac înțeleasă

Aici, intenționat, o redau ca poezie

Să-ți fie mai ușor de citit ție.

Aprope teatru, aproape poeme, aproape povești

Aproape e imposibil să te împotrivești

Să nu le ții aproape și să le citești.

Mai jos, în cheie biologică

mergem La Grădina zoologică

... Grădina zoologică e un fel de magazin de jucării,

unde tigrii, girafele și leoparzii sunt vii. 

Rogi lupul să te ia puțin în cârcă

și când colo te mănâncă. 

Hei, ca pe Scufița Roșie te-ar mânca, 

cușca dacă l-ar lăsa. 

Dar, vedeți, aceste cuști de fier, sau colivii, 

sunt ca niște bunicuțe ale lor: au grijă să nu facă prostii. 

Copii! lăsați un pic gălăgia. 

Faceți acum cunoștință cu zoologia. 

Iată aici reprezentanții mândrei faune, 

care știu să urle, să ragă, să zbiere și să schiaune. 

(Dar, mirați-vă mai încet, dragii mei, 

că asurziți acești lei.) 

Oriunde întorci capul vezi un șarpe sau un leopard, 

care sare peste un gard.

Iată tigrul adus din Bengal cu cheltuială. 

Toată blana de pe el e naturală. 

Mirela, acela nu se strigă „cuțu-cuțu”,

că e struțul. 

Balaurul care se prăjește pe nisip e crocodilul, 

iar bazinul de lângă el e Nilul. 

Elefantul care vă privește ursuz 

e întrebuințat în loc de troleibuz.

Încaleci pe el dimineața și pleci la școală, 

mergând o mie de stații prin pădurea ecuatorială. 

Sahara e o regiune și mai dificilă. 

Pe acolo circulă numai această cămilă.

Orișiunde ar pleca, 

își ia întotdeauna apă cu ea, 

așa cam la vreo două-trei butoiașe; 

cred că în cele două cocoașe! 

(Fiindcă-i limpede ca bună seara: 

nu poți ști când curge apa în Sahara!) 

Cangurul, uite, are blana roșă. 

Ca să nu-și piardă puii, îi poartă cu el într-o sacoșă 

(că i-a mai pierdut odată, 

i-a căutat Australia toată). 

Lupul trăiește în haite și pe la noi. 

Mănâncă dimineața oi, la prânz oi, și seara tot oi. 

Din cauza acestui meniu fix, umblă oamenii după el prin păduri, cu puști și cu topoare, 

să-l cam omoare. 

Ursul polar 

poartă, ca un moș, cojoc și fular. 

Îi e ciudă că aici nu-i așa ger 

și-ar intra într-un frigider. 

Ce să vă mai arăt? Rinocerul? Dromaderul? Grădina zoologică e foarte frumoasă, 

dar eu zic să mai mergem și-acasă. 

E târziu: a sunat șarpele cu clopoței 

de ora trei. 

Și animalelor nu le place să mai întârziem pe-aici 

după orele lor de servici.

Ș-apoi, cei urâți or fi venit de la lucru acasă 

și acum ne așteaptă la masă. 

Și e musai până mâine în zori, 

să le povestim totul, măcar de-o sută de ori. 

Cum a fost, cum a decurs toată treaba... 

Altfel, înseamnă c-am văzut atâtea jivine degeaba.