Sunt pe deplin încredințată:
Marin Sorescu a scris proză ritmată
În „Unde fugim de acasă?”.
Însă vreau să mă fac înțeleasă
Aici, intenționat, o redau ca poezie
Să-ți fie mai ușor de citit ție.
Aprope teatru, aproape poeme, aproape povești
Aproape e imposibil să te împotrivești
Să nu le ții aproape și să le citești.
Mai jos, aflăm cu temei
La ce latră Grivei?
Sunt pe deplin âncredințată:
Marin Sorescu a scris proză ritmată
ân „Unde fugim de acasă?”.
ânsă vreau să mă fac ânțeleasă
Aici, intenționat, o redau ca poezie
Să-ți fie mai ușor de citit ție.
Aprope teatru, aproape poeme, aproape povești
Aproape e imposibil să te âmpotrivești
Să nu le ții aproape și să le citești:
Luați-vă de mână.
Gata. Astăzi mergem în Lună.
Noi putem părăsi planeta
chiar dacă nu e gata racheta.
Fiindcă, la urma urmei, o să mergem în Lună pe jos,
că e drumul frumos.
Ne uităm bine unde se vede o rază care arde subțire ca un pai,
și ne vom ține de ea scai.
Dincolo de zare,
poteca o ia drept spre Soare.
Acolo dăm drumul baloanelor colorate,
luate pentru orice eventualitate.
Baloanele se-nalță, se-nalță
și ne ridică-n sus ca-ntr-o balanță.
În jurul noatru vom auzi cum răsar stelele,
cu un fâșâit ușor, parcă se deschid umbrelele.
Luna se va face tot mai mare,
și la urmă ne va răsări exact sub picioare.
Îmi pare bine
c-aveți încredere-n mine
și faceți întocmai cum v-am spus,
ca s-ajungeți sus.
De altfel, iată, am și ajuns.
Bănuiam eu că sunt vorbă lungă
să v-ajungă,
dar acum — asta-i bună! —
nici nu știu când v-am pălăvrăgit pân’ la Lună.
Suntem pe steaua aia mare de stei,
la care latră noaptea Grivei.
De ce nu ne-a ieșit nimeni în întâmpinare
să ne dea o floare?
Fiindcă aici nu sunt flori,
nici animale, nici nori.
De asemenea, e adevărat,
nu este aer de respirat.
Luna este un pământ neisprăvit.
A-ncercat ea niște păduri și niște ape, dar nu i-au ieșit.
Asta-i situația, n-ai ce-i face.
Va trebui să umplem noi Luna, ce mai încolo și-ncoace.
Odată și odată,
tot trebuia să repare cineva jucăria asta stricată.
Eu am susținut de-atâtea ori:
noi, copiii, suntem cei mai grozavi inventatori.
Nu e aer în Lună? Nu ne pasă,
am adus de-acasă.
Iată, dezumflăm baloanele pe care le-am umplut cu vânt,
pe Pământ.
S-a luminat cerul Lunii cu aer... Așa,
acum mai poate omul respira.
Și se mai poate juca.
În țara asta pustie, care strălucește ca o agrafă
nu-s condiții omenești de trai decât pentru girafă.
Că ea întinde gâtul ei lung în vânt
și paște iarbă pe Pământ.
Deci, prima etapă de populare a Lunii va fi... care, ghici?
Aducerea unei girafe de la cel mai apropiat circ, aici.
Am și adus-o eu, chiar în clipele acestea,
ca să scurtăm povestea.
Acum știți ce e?
Uite, mi-a mai venit o idee.
Să rugăm frumos girafa asta să ne care într-o săptămână
cele necesare pentru înființarea vieții pe Lună.
Pentru că și așa
ea tot seamănă cu o macara.
Ce aducem mai întâi la noi?
Asta vă roade acum pe voi.
Trebuie să facem o listă
în privința asta, realistă.
Dintre animale vom aduce numai strictul necesar.
De exemplu, lupul nu-l vom aduce, că e... măgar!
Și uite, azi o floare,
mâine o privighetoare,
azi un cățel,
mâine un purcel,
azi un ou,
mâine un bou,
Luna se va umple de verdeață,
de viață
până poimâine dimineață.