ce crezi că citesc?
Julia încercă să intre în librărie, însă ușa era încuiată cu cheia.— Ce păcat! exclamă. Sperase să o mai găsească deschisă pentru a pune mâna pe Călătorul curios, micul ghid al Kilmore Cove în care, cu o zi în urmă, găsise un bilet cu niște însemnări ciudate. Cineva își notase că șinele de tren din sat se terminau în neant și că în piață era statuia unui rege care nu existase niciodată [...]— Vă mai amintiți? Ultima dată am venit la dumneavoastră pentru a da un telefon.— Având în vedere că asta se întâmpla ieri după amiază și că memoria mea funcționează bine... da. Și ce-i cu asta?Calypso băgă o cheie lucioasă și subțire în broasca ușii și o roti.— Păi... în timp ce dădeam acel telefon, mi s-a părut că văd o carte care mă interesează foarte mult.— Ți s-a părut sau chiar ai văzut-o? o apostrofă femeia, rămânând încă în fața ușii închise.— Am văzut-o.Vreme de câteva clipe, cele două rămaseră nemișcate în dreptul ușii librăriei. Din interior se auzi un zgomot surd, de parcă un teanc de cărți se prăvălise la pământ.Calypso nu dădu niciun semn că ar fi auzit ceva.— Și aș putea să știu și eu ce carte era, ca să nu ne prindă noaptea aici?— Era cam atât de groasă și...Femeia o privi și râse ușor.— Ăsta este primul lucru pe care îl remarcă oamenii la o carte: cât de groasă e. Informații precum titlul sau autorul se situează, se pare, pe locul doi...— Călătorul curios, murmură Julia. Un vechi ghid turistic al satului Kilmore Cove.Dacă în momentul acela o muscă s-ar fi încumetat să zboare prin dreptul ochilor domnișoarei Calypso, ar fi fost transformată pe loc în cenușă. Dar asta nu dură decât o clipă, apoi mărunțica femeie își recăpătă obișnuita privire caldă.— Te referi la o ediție de buzunar legată în catifea roșie?— Da, aceea!— Vai, ce rău îmi pare! Cred că a rămas nevândută în librărie vreo douăzeci de ani, dar... am vândut-o ieri-seară, imediat după ce ați plecat voi.— Ați vândut-o?
p. 26, 28-29
activitatea printabilă va urma
pe măsură ce am timp de ea
