Sunt pe deplin încredințată:
Marin Sorescu a scris proză ritmată
În „Unde fugim de acasă?”.
Însă vreau să mă fac înțeleasă
Aici, intenționat, o redau ca poezie
Să-ți fie mai ușor de citit ție.
Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
Aproape e imposibil să te împotrivești
Să nu le ții aproape și să le citești:
Cai verzi și întâmplări breze
Zilei acesteia făceți-i un nod,
să n-o uitați ca pe-o jucărie în pod.
Veți vedea primul film din viață,
începeți, va să zică, o perioadă măreață.
Na, că m-am emoționat și eu ca o femeie,
cu toate că sunt frecat de multe spectacole și matinee.
Da, de astăzi, acces și voi o să aveți
la umbrele de pe pereți.
Aflați că filmul, acest domn,
își are rădăcinile în somn.
Originile lui se pierd, hăt, în depărtare,
când primul om a adormit din picioare.
El a început atunci să viseze
fel de fel de cai verzi și întâmplări breze.
Când s-a trezit
era jumătate somnoros, jumătate fericit.
Parcă s-ar fi tras a doua oară
dintr-o maimuță net superioară.
De atunci, printre brontozauri,
suliți și săgeți, care fac mare vaier,
filmul plutea și el în aer.
Până când un scamator fără pereche
și-a fotografiat visul și a doua zi l-a scos din cap pe o ureche.
Așa a apărut
perioada filmului surdo-mut.
Pentru că personajele se mișcau ca niște lemne
și se-nțelegeau prin semne.
Cum spuneam, filmul anterior
era așa-zisul film orb sau chior.
Filmul nu numai că nu se auzea,
dar nici nu se vedea.
Veneau spectatorii la cinema
și pe ecran nu apărea cineva.
Nu se vedea nimeni, cum să vă zic?
Nu se vedea nimic.
Dar nici unul nu îndrăznea a pleca,
pentru că nu era niciodată sigur dacă s-a terminat ori ba.
Până când venea portarul: „Mai duceți-vă și acasă, oameni buni,
că n-ați fi nebuni”.
Astăzi filmul a evoluat într-un așa hal
încât dacă e vorba în el despre un cal,
nu numai că-l vezi,
dar îl și auzi și nu mai trebuie ca tu în locul lui să nechezi.
În viitor tehnica va face asemenea cotituri,
încât se tinde să poți să și încaleci pe el și să-l furi.
Ce se întâmplă în filme?
Să facem acum lumină și în această beznă legitimă.
Aflați că e greu să spui dinainte
despre ce e vorba, în cuvinte.
Trebuie să vedeți întâi filmul, măi prunci.
Atunci și nici atunci.
Îi veți vedea pe Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, zmei, fapte grozave, șapte pitici
și tot ce mai decurge de aici.
Iar când adormi la cinematograf nițel,
înseamnă că vezi două filme în paralel.
Unul cel de pe ecran, cu o acțiune cam plicticoasă,
și altul, visul tău, pe care ți l-ai adus de-acasă.
De aceea, pentru filmele proaste, directorii cinematografelor stau în dubiu
dacă n-ar trebui să plătești un bilet dublu.
Dar care-o fi pricina
de nu se mai stinge odată lumina?
Ar trebui să înceapă matineul, în sfârșit,
de-atâta istorie am răgușit.
Gata, în fața voastră primii iepuri urecheați fugăresc primii elefanți.
Nu vă tot foiți pe scaune, ci fiți și voi mai emoționați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu