La Polul Sud

Sunt pe deplin încredințată:

Marin Sorescu a scris proză ritmată

În „Unde fugim de acasă?”.

Însă vreau să mă fac înțeleasă

Aici, intenționat, o redau ca poezie

Să-ți fie mai ușor de citit ție.

Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești

Aproape e imposibil să te împotrivești

Să nu le ții aproape și să le citești:

La Polul Sud

Noi am fost la Polul Nord, dar, după câte aud, 

Polul Nord e mort fără Polul Sud. 

Trebuie să le vezi pe amândouă aceste talere de ceață, 

dacă vrei să ai un echilibru în viață. 

Câteodată simțiți și voi, copii, nu e așa, 

că vă lipsește ceva? 

Polul Sud îl simți că nu-l ai 

ca zahărul din ceai. 

Prin urmare, 

fiți gata de plecare. 

Aoleu, dar în port, pentru călătorie, 

nu ne-a rămas decât această corabie de hârtie. 

Eu zic, cu puțină inițiativă, 

să facem alta, de sugativă. 

S-o construim repede, că vremea trece 

și pe drum vă explic eu de ce. 

Gata, catargele și cârmele? 

Trageți acum de toate sforile și sârmele!

Dați-mi o pipă, să fac și eu puțin fum, 

cam cât rămâne de la o salvă de tun. 

Vă miroase a alge și a sare?

Aflați că sunteți de trei zile pe mare. 

Iată, valurile cum

răsar dintr-o parte și-n cealaltă apun, 

și se duc să fure de la mal săpun.

Săpun uitat dinadins acolo, pe țărm, de copiii cuminți și uituci, 

ca să aibă marea cu ce face clăbuci.

Și cum plutim noi așa spre Polul Sud, 

apa intră în corabie, dar eu mă fac că n-o aud. 

Mult mai periculoasă, în acest moment, aflați, 

este corabia de pirați. 

Până acum trebuia să se și arate, 

frate. 

Dar nu s-aude nici un zvon, 

tocmai noi o s-avem ghinion! - 

Să n-ai ce povesti acasă, ceva fioros și năprasnic, 

asta e groaznic! 

Ura, suntem salvați! 

Iată corabia de pirați! 

Au aflat că mergem unde ne duce curentul 

și vor să ne fure subiectul. 

O, dragii mei marinari, 

hai să fugim cât mai repede și să fim tari. 

Dar, vai, ei măresc, măresc viteza 

și respirația lor ne zburlește sufletul ca freza. 

Dar tocmai când să pună mâna pe noi, lip! 

corabia li s-a împotmolit în nisip. 

Căci sugativa noastră, vedeți! 

le-a supt marea de sub lopeți.

Parcă ne pare rău că nu ne-au prins pirații un pic, 

așa, măcar de degetul mic. 

Se-ntâmplau cine știe ce fapte ciudate. 

Dar și ei au fost niște mămăligi și jumătate.

Acum mergem înainte în felul următor: 

scoțând din corabie nor după nor. 

Dacă stoarcem, de exemplu, numai o lopată, 

se face înainte o baltă lată. 

Și noi plutim mereu pe ea, la ore fixe și la trei sferturi, 

de-a valma, peste dealuri și deșerturi. 

Străbatem fel de fel de țări, 

nu mai vorbim de cele nouă mări. 

E frumos să vezi insulele de mărgean, 

cu obiceiurile lor prin ochean. 

În Sahara oamenii sunt legați la cap c-un șervet 

și mănâncă șerbet.

Dar nu e chip 

să bea la urmă și apă din nisip. 

Că unde dai și unde crapă 

tocmai acolo nu-i apă. 

Scuturați peste ei o pânză mai nouă, 

să creadă că din rugăciunile lor a-nceput să plouă.